Obiceiul de a crește insecte datează din perioada Dinastiei Song, a începtut de la familia imperială, răspândindu-se în perioada Dinastiei Ming la oameni de rând, pentru a ajunge la apogeu în Dinastia Qing.
Un exemplar de vară sălbatic costă câțiva yuani, iar unul de iarnă crescut în captivitate poate ajunge până la valori de câteva zeci de yuani.
Lăcusta Guo Guo de vară se ține de obicei într-o cușcă mică împletită din paie, în diferite forme, cele de calitate având o formă destul de sofisticată.
Se spune că, în primii ani ai Dinastiei Ming, împăratul a dispus să ridice patru pavilioane în cele patru colțuri ale orașului imperial, Orașul Interzis de astăzi. Fiecare pavilion trebuia să aibă câte nouă grinzi, 18 stâlpi și 72 de creste, termenul de realizare a acestora fiind limitat la trei luni. Niciun constructor nu știa cum să facă un astfel de pavilion. Într-o zi, un meșteșug a ieșit să se plimbe și a întâlnit un negustor de insecte Guo Guo. Văzând cât de bine a realizat cușcă cea mică a insectei, meșteșugul s-a inspirat și a făcut pavilioanele.
Lăcusta Guo Guo de iarnă se ține într-o tigvă. La curtea imperială din perioada Dinastiei Qing, se găseau eunuci care se ocupau în special cu producerea tigvelor în care se păstrau aceste lăcuste, cutiile fiind destul de bine realizate. O astfel de tigvă avea un mozaic din lemn prețios și fildeș, având un capac din carapace de broască țestoasă, corn de animal sau fildeș. Gura tigvei era decorată cu linii de cupru, iar capacul era sculptat cu motive aducătoare de noroc. Pe exterior, tigva era sculptată cu motive desprinse din legende: dragoni, animale norocoase, flori, insecte sau pești.
][ 
