逢雪宿芙蓉山主人

刘长卿

日暮苍山远，

天寒白屋贫。

柴门闻犬吠，

风雪夜归人。

Căutând adăpost pe Colina Lotusului într-o noapte cu viscol

Liu Changqing

În asfinţit stă-n depărtare o colină albastră,

Sub cerul rece se ridic-o albă colibă sihastră.

La uşa de lemn un câine latră fără-ncetare,

Omul se-ntoarce-n noaptea cu vânt şi ninsoare.

刘长卿

Liu Changqing

Liu Changqing (709-780?). Originar din Hejian (azi în provincia Hebei), a trecut examenele imperiale în 733, dar în loc să preia o funcţie oficială, se retrage în sud-vestul ţării. După revolta lui An Lushan revine în capitală drept cenzor, iar restul carierei sale se desfăşoară în provincie.

Cunoscut prin fermitatea sa de caracter şi prin maniera sa de a se exprima fără ocol, Liu se bucură şi ca poet de o mare reputaţie în anii domniei împăratului Xuanzong. Inspiraţia sa este variată şi limbajul său bogat. Catrenele sale despre natură sunt compuse în stilul poetului Wang Wei. Contemporanii săi îi admirau mai ales versurile cu cinci caractere. Versurile sale îi sunt adunate în volum sub titlul Scrierile lui Liu Suizhou.

Traducere: Xu Wende