别董大二首（其一）

高适

千里黄云白日曛，

北风吹雁雪纷纷。

莫愁前路无知己，

天下谁人不识君？

Rămas bun unui lăutar

Gao Shi

Norii galbeni plutind pe-o mie de li întunecă albul soare,

Vântul dinspre nord goneşte gâşte sălbatice cu fulgi de ninsoare.

Nu te-ntrista că nu vei întâlni vechiul prieten pe drumul dinainte,

Cine pe-astă lume de tine nu-şi poate aduce aminte?

高适

Gao Shi

Gao Shi (706-765). Originar din Hebei, îşi începe cariera în obscuritate şi o termină cu titlul de marchiz. Călătoreşte mult în tinereţe. În 744 se întâlneşte cu Li Bai şi Du Fu în Henan şi se împrieteneşte mai ales cu cel din urmă. În 754 generalul Geshu Han îl ia ca secretar şi îl duce cu el în Asia Centrală. Când trupele generalului sunt învinse de An Lushan (775), drept răsplată pentru a-l fi prevenit pe împăratul Tang Xuanzong (712-756) despre pericolul în care se afla înconjurat de răzvrătiţi pe drumul spre Dongguang, i s-a atribuit titlul de marchiz al ţinutului Bohai.

Poezia lui Gao Shi, împreună cu cea a lui Cen Shen, este clasată în genul „eroic". Poetul este admirat atât pentru stilul său, cât şi pentru nobleţea sentimentelor exprimate.

Traducere: Xu Wende