La sfârșitul Dinastiei Qing, magazinul Jiu Chun era doar unul obişnuit de haine, ducând din când în când afacerea şi spre producţia de costume. Însă artiștii care frecventau magazinul nu prea găseau costume potrivite, motiv pentru care patronul magazinului a început să se concentreze numai pe costumele teatrale.
Pe strada costumelor operei pekineze din Beijing, alături de Jiu Chun, se găsesc în prezent alte peste 20 magazine de acest gen. Însă, Jiu Chun este singurul cu o istorie de un secol.
După decesul patronului, în 2002, fiica și fiul lui au continuat tradiţia, dar nu au putut însă să învețe cele peste 1.000 de costume și obiecte de uz teatral. În prezent, magazinul este renumit nu doar în China, ci și în alte țări precum Japonia, Corea de Sud și unele țări europene.
Meșteșugarul Liu Senpu, de 81 ani, a început să facă pălării folosite în opere de la vârsta de 15 ani. El spune că fiecare pălărie trebuie supusă unui număr de peste zece proceduri, fiecare piesă fiind făcută manual. El știe să facă 148 de feluri de pălării, fabricarea uneia necesitând de obicei mai mult de zece zile.
Meșteșugarul este foarte cunoscut, aşa încât regizorul Zhang Yimou l-a rugat să facă o recuzită pentru piesa Turandot. Pentru aceasta avea nevoie de un acoperiș de lectică cu cinci capete de phoenix, pentru care domnul Liu și ucenicii lui au muncit o lună întreagă.
Cel mai tânăr dintre cei patru ucenici pregătiţi de Liu Senpu învață la el de 23 de ani şi se apropie de vârsta de 50 ani. Chiar şi aşa, Liu este îngrijorat de faptul că tehnicile lui nu vor fi transmise mai departe.
][ 
