长相思
【其二】
李白
日色欲尽花含烟,月明欲素愁不眠。
赵瑟初停凤凰柱,蜀琴欲奏鸳鸯弦。
此曲有意无人传,愿随春风寄燕然。
忆君迢迢隔青天,昔日横波目,今作流泪泉。
不信妾断肠,归来看取明镜前。
Dor prelung (două poezii)
Ⅱ
Lumina soarelui păleşte, florile pierzându-se-n ceaţă,
Nu mi-e somn sub clar de lună de-o tristă albeaţă.
Se-ul* din Zhao ornat cu pasărea fenix şi-a încetat cântul lin,
Răsună qinul din Shu cu coardele din raţe-mandarin.
Nimeni nu transmite gândul acestei melodii,
Fie ca vântul de primăvară să-l ducă la Yanran*, la fruntarii!
De tine mi-e dor, eşti departe, mai departe ca albastre tării.
Ochii mei ce aruncau altădată ocheade drăgăstoase
Se prefac azi în izvor de lacrimi duioase.
De-n tristeţea mea sfâşietoare nu crezi,
Întoarce-te ca-naintea oglinzii chipu-mi să-l vezi.
* Se: instrument muzical antic chinezesc cu 24 de coarde. După cum se spune în legendă, oamenii din statul antic Zhao aveau darul să cânte la se.
** Yanran: nume de munte, azi muntele Han'ai din Mongolia Interioară.
Traducere: Xu Wende