宣州谢朓楼饯别校书叔云
李白
弃我去者,昨日之日不可留;
乱我心者,今日之日多烦忧。
长风万里送秋雁,对此可以酣高楼。
蓬莱文章建安骨,中间小谢又清发。
俱怀逸兴壮思飞,欲上青天览明月。
抽刀断水水更流,举杯销愁愁更愁。
人生在世不称意,明朝散发弄扁舟。
La masa de rămas bun oferită de bibliotecarul imperial Shu Yun în pavilionul Xie Tiao din Xuanzhou*
Li Bai
Ziua de ieri m-a părăsit, s-a dus şi a rămâne nu poate,
Ziua de azi mi-a tulburat inima mâhnită de griji nenumărate.
Un vânt lung de toamnă duce gâşte sălbatice până-n zări lăptoase,
Contemplând în naltul pavilion astă scenă, bem vinuri gustoase.
Scrierile-ţi amintind de cele din Penglai capăt-a şcolii Jian An vigoare**,
Ca şi tânărul Xie*** am compus eu versuri senine şi fulgerătoare.
Voi să mă nalţ spre bolta de-azur şi să-mbrăţişez luna plină,
Ele sufletul mi-l încântă şi spiritul mi-l înaripează-n zburarea-i lină.
Apa curge şi mai vârtos când o tai cu sabia din teacă,
Tristeţea sporeşte mai tare când ridici cupa ca s-o risipeşti oleacă.
Trăind în lume omul nu poate fi mulţumit de viaţa-i hoinară,
Mâine cu păr despletit voi pluti într-o barcă uşoară.
* Pavilionul din Xuanzhou a fost numit după Xie Tiao (tânărul Xie), nepotul lui Xie Lingyun (marele Xie).
** „Scrierile-ţi amintind...": Scrierile tale sunt ca cele ale nemuritorilor din Penglai (o insulă populată de nemuritori); Şcoala Jian An, un curent poetic din sfârşitul dinastiei Han şi din epoca celor Trei Regate.
*** Tânărul Xie (Xie Tao): aici e vorba de însuşi poetul Li Bai. Se face aici aluzie că poezia sa este scrisă într-un stil tot atât de delicat ca şi al marelui Xie.
Traducere: Xu Wende