151209cultura

Xian Xinghai este una dintre cele patru celebrități excentrice din Yan An, pomenite în noua ediție a "Jurnalului lui Xiao Jun" apărut recent de Editura Universității Oxford din Hong Kong. El a venit în Yan An cu scrisoarea de numire pe funcția de director al Grupului de Lucru Muzical din Institutul de Literatură și Artă Lu Xun. Xian afirma că meiul nu are niciun gust, este grosier și plin de coji, putând să se sature cu un singur castronaș. De asemenea, spunea că la Yan An nu se găsea niciun un pian, doar "arme urșoare" - viori, acordeoane și alte instrumente muzicale tradiționale chinezești. Această situație îl necăjea și-l enerva. Când era foarte supărat, fugărea găiniile vecinilor, făcându-le să zboare în toată curtea. Plângea că nu putea să compună muzică dacă nu i se putea asigura mâncare cu pui.

În fine, poetul Guang Weiran i-a adus un kilogram de zahăr cu o zi înainte de a compune melodiei "Cântarea Fluviului Galben". Când totul a fost gata, Xian Xinghai a început să lucreze, luând zahăr în gură și tragând din pipa lungă. Soția lui, Qian Yunling, stătea lângă el, făcându-i o "cafea locală".

Xian Xinghai s-a născut într-o familie săracă. Întreaga viață - de la nașterea într-o localitate din provincia Fujian, până la moartea sa, la Moscova - a fost presat de sărăcie. Pe lângă viața grea din Paris și perioada petrecută în fosta URSS, între 1940 - 1945, el a umblat dintr-o localitate în alta. Există un mod de evaluare a capacității de rezistenţă împotriva presiunii, numit AQ, care diferă de la om, la om. În cazul lui Xian Xinghai, această capacitate era extrem de mare, depășiind majoritatea oamenilor. În cei 40 de ani de viață, a fost mai mult timp singur, făcând studii în străinătate. Indiferent unde se afla - în Franța, Rusia sau fosta URSS - existența sa era una sărăcăcioasă. Pro-rectorul Conservatorului "Xian Xinghai", Zhou Guangping, spune că şi în asemenea condiții, el nu a renunțat la muzică, acesta fiind punctul respectabil la Xian Xinghai. Chiar în ultima perioadă a vieții sale, când suferea de mai multe boli, Xian Xinghai a creat multe lucrări excelente. Nu era mulțumit de "Cântarea Fluviului Galben", după ce a terminat-o. În opinia lui, numai o simfonie poate fi recunoscută și cântată în lume. El a dorit extrem de mult să fie un compozitor cunoscut.

Într-un discurs ținut la 7 septembrie, la Universitatea Nazarbaiev în Kazahstan, președintele Chinei, Xi Jinping, a afirmat că "în orașul antic Alma-Ata de pe Drumul Mătăsii se află un bulevard numit Xian Xinghai. Circulă o poveste cum că în anul 1941, când a izbucnit Marele Război Patriotic, renumitul muzician chinez Xian Xinghai a sosit la Alma-Ata după un lung drum. Muzicianul kazah, Bahtzhan Baykadamov, l-a primit pe Xian Xinghai oferindu-i o casă călduroasă, atunci când acesta era singur, bolnav și sărac, într-un oraș străin. Xian Xinghai a creat multe piese renumite cum sunt "Eliberarea Națiunii", "Războiul Sfânt" etc. și a compus o simfonie pe baza povestirilor despre Amangeldy, un erou național din Kazahstan, pentru a încuraja populația locală să lupte împotriva fascismului. Simfonia s-a bucurat de o primire călduroasă din partea poporului".

Cu un an și jumătate înaintea moarţii, în viața lui Xian Xinghai a apărut o rusoacă pe numele Leia. În primăvara anului 1945, Xian Xinghai și Leia au venit împreună în Moscova. În perioada tratamentului medical la spitalul Kremlin, Leia l-a îngrijit cu mare atenție. După înființarea R.P. Chineze, Leia a înapoiat guvernului chinez lucrurile personale ale lui Xian Xinghai.

În afara anecdotelor legate de povestirile de dragoste ale lui Xian Xinghai, profesorul Deng Xilu a ridicat o altă problemă: de ce Xian Xinghai nu s-a întors în țară în perioada în care Partidul Comunist Chinez se afla în cooperare cu Kuomintang, în lupta împotriva agresiunii japoneze? Deși Yuan Muzhi, care a plecat împreună cu Xian Xinghai în fosta URSS pentru montajul unui film s-a întos în țară numai în anul 1946, erau totuși multe ocazii de a se întoarce. Se spune că atunci când Xian Xinghai a părăsit Alma-Ata spre Kustany, în anul 1944, i-a dat fiicei lui Bahtzhan Baykadamov, pieptănașul pe care l-a cumpărat cadou soției sale în China, Qian Yunling, spunând că "acum numai am nevoie de acesta, ţi-l dau ție, sau dacă ai ocazia să ajungi în China, să îl dai soției mele".

"Din acesta înţeleg că el nu mai dorea să se întoarcă în țară", spune profesorul Deng Xilu. Potrivit descrierilor Leei făcute în memoriile publicate în anul 1951, Xian Xinghai s-a căsătorit în Kustany, creația muzicală devenind în mod normal recunoscută și apreciată de autoritățile locale. Așa a decis să rămână acolo permanent.

Însă muzicianul poporului are și el propriul plan. Avem toate motivele să credem că Xian Xinghai, omul care iubește creațiile muzicale, dorea extrem de mult, mai mult decât oricare altul, o viață stabilă. Mai ales că mediul ambiant în fosta URSS era atât de favorabil că aproape zilnic se organizau concerte, oricine putea fi fascinant de aceasta. Lui Xian Xinghai îi plăcea un astfel de mediu. A stat la Yan An și cunoştea dificultățile materiale. Iată de ce prosperitatea vieții muzicale era așa de atrăgătoare pentru el. Este ceva de înțeles, spune profesorul Deng Xilu.

Edgar Snow presupunea la Yan An că piesa "Cântarea Fluviului Galben aparținea viitorului Chinei". Dar, Deng Xilu crede că acesta parține în primul rând unui suflet iubitor de muzică și unui om adevărat.