Poetul Kong Deyun

Zarzavagiul Kong Deyun vinde legume în piaţă

Kong Deyun, în vârstă de 51 de ani, este un vânzător obişnuit de legume din Tianjin. El a scris în timpul liber poezii şi proze, publicând până în prezent peste 2.000 de piese şi o antologie de poeme. Luând pe umerii săi mari poveri de viaţă, nu a abandonat niciodată visurile unui poet. Kong Deyun zice mereu că viaţa l-a învăţat să compună poezii, iar aşa cum a scris într-o poezie, „Fericirea este ca un soare sărat, puţin sărată şi astringentă fiind, dar foarte caldă, merită să fie urmărită şi slăvită cu toată viaţa."

Într-o zi de iarnă din acest an, la ora 11:30, Kong Deyun, care locuieşte în Zona Nouă Binhai a municipiului Tianjin din nord-estul Chinei, pregătea mâncarea în bucătărie, aşteptându-şi soţia care vindea legume în piaţă. Ca o înţelegere tacită în cuplu, doamna Liu Ying a intrat în casă chiar în timpul în care mâncarea este pregătită şi pusă pe masă. Kong a spus cu mult drag soţiei sale:

„Am preparat trei feluri de mâncare pentru tine. Hai, mănâncă! Sunt încă calde. "

Dezbrăcându-şi genuliera şi pantofii groşi şi grei, Liu Ying a vorbit cu soţul său ce s-a întâmplat în piaţă:

„Zarzavagii din piaţă mi-au zis că ne-au văzut într-o emisiune de televiziune. De ce am fost filmaţi? Pentru că tu vinzi legume, dar scrii şi poezii. Nu este uşor pentru un locuitor de rând să fie prezentat în mod obişnuit chiar la televiziunea naţională. E meritul tău".

„Ce merit am? Fără sprijinul tău, nu poate fi vorba de niciun merit. Toate gloriile îţi aparţin ţie".

Emisiunea menţionată de Liu Ying a fost realizată şi difuzată de către Postul Central de Televiziune (CCTV) din China, fiind retransmisă de către multe saituri video chinezeşti.

„El desface legume, dar compune şi poezii. Vinde zarzavaturi pentru a-şi câştiga existenţa, dar compune poezii pentru a-şi îmbogăţi sufletul. Braţul de cântar şi stiloul său înseamnă pentru el un stâlp de steag, ce flutură în bătaia vântului şi reflectă cântecul său din inimă".

Kong Deyun a spus corespondentului nostru că a lucrat de fapt 30 de ani ca muncitor într-o rafinărie de sare din Tianjin. Colegii săi de serviciu erau, la fel ca el, puternici la corp şi dispuneau de muşchi admirabili, totuşi se caracterizau printr-o fineţe sufletească. Kong Deyun a apucat să scrie poezii, fiind chiar influenţat de către colegii săi. El şi-a amintit clipa aceea, în care a fost complet captivat de versurile scrise de către un coleg.

„Un coleg de-al meu, al cărui nume de familie este Zheng, mi-a arătat o poezie compusă de el. Îmi aduc încă aminte de câteva versuri, cum ar fi:

Nici valurile verzi din Lacul de Vest,

nici apa de primăvară a râului Lijiang,

nu se pot compara cu apa sărată din rafinăria noastră de sare.

Nici muntele Emei din Sichuan,

nici muntele Lushan din Gansu,

nu pot rivaliza cu muntele nostru de sare.

Citind asemenea versuri frumoase, mi-a plăcut imediat poezia. "

De atunci, se pare că memorarea şi compunerea de poezii l-au vrăjit pe Kong Deyun. Imediat după serviciu, el a mers repede la biblioteca din rafinărie ca să citească reviste literare. Din cauza faptului că revistele din rafinărie nu pot fi împrumutate acasă, Kong a transcris pe caietele sale versuri frumoase. Kong a amintit:

„O dată am dorit să notez o poezie dintr-o revistă literară vândută la un chioşc de ziare de pe stradă. Fără nicio hârtie la îndemână, am căutat o frunză mare de platan, pe care am copiat versuri".

Kong Deyun a zis că munca grea şi încărcată din rafinăria de sare l-au împins şi mai mult în lumea poeziei. El a nutrit atunci sentimente sărate, dar niciodată astringente. El a spus:

„Am tras mereu cărucioare cu sare. Picioarele mele tremurau mereu de oboseală. Dar am rezistat la aceste încercări. Fără dificultăţi şi amaruri, un om nu poate căpăta fericirea. Viaţa este un profesor şi o poezie. Visul meu frumos m-a îndrumat întotdeauna".

Însă viaţa ne aduce multe suferinţe greu de închipuit. În 1990, Kong Deyun, soţia şi copilul său s-au intoxicat cu monoxidul de carbon emis din soba pe brichete de cărbune din casa lor. Copilul s-a îmbolnăvit de dizabilităţi intelectuale. Ca urmare a şomajului şi bolii copilului, soţia sa Liu Ying a început să sufere de coronarită. Ea a lucrat ca menajeră şi a câştigat puţin. Viaţa lor a devenit şi mai grea. Liu Ying a spus că de atunci compunerea poeziilor a ocupat un loc şi mai important în viaţa soţului său:

„El şi-a exprimat mâhnirea prin scrierea poeziei şi şi-a recuperat liniştea sufletească".

Până în anul 2001, Kong Deyun a scris deja sute de poezii. El a dorit foarte mult să publice o antologie. Dar după ce a fost informat că lansarea unei asemenea cărţi costa 9.000 de yuani, Kong şi-a ascuns visul în inimă, muncind ziua la rafinărie, dar compunând şi mai multe poezii seara acasă pentru a câştiga mai mulţi bani. În 2004 primul său volum de poezii, intitulat „Soarele sărat"a fost scos de sub tipar. Însă opera nu a stârnit o vâlvă mare. Odată cu creşterea copilului, cuplul lui Kong a dus o viaţă şi mai grea. Ei au hotărât atunci să vândă legume în piaţă.

Este o dimineaţă obişnuită pentru familia lui Kong Deyun. La ora 2:00, Kong Deyun s-a trezit şi a mers cu tricicleta sa electrică ca să cumpere legume dintr-o piaţă, la o distanţă de 20 km de casa lui. Iar după serviciu, el a venit imediat la piaţă ca să-şi ajute soţia la vânzare.

Mutarea zarzavaturilor, facerea socotelii, luarea de bani şi înapoierea mărunţişurilor…, Kong Deyun a muncit cu multă trudă. El nu pricepe foarte bine contabilitatea şi face mereu greşeli. El se străduie să-şi întreţină cu drag familia. Dar pasionat de poezii, când nu e aşa de ocupat, el fuge din piaţă, caută un loc mai liniştit ca să scrie poezii. Liu Ying:

„Când am vândut zarzavaturi, soţul meu a plecat să scrie poezii. Mi-am ridicat capul şi am observat că nu a fost lângă mine".

Zarzavagii din piaţă l-au numit pe Kong Deyun drept „Comoară veselă şi vie". Unul din ei a zis corespondentului:

„El a ţinut un pachet de ţelină şi spanac şi a început să compună poezii. Mă mir tare mult că nu poate ţine minte numele şi preţurile zarzavaturilor, dar poate scrie poezii despre ele".

În timp ce Kong este ocupat de desfacere, Liu Ying a deschis un caiet veche, în care sunt notate poeziile soţului său. Ea a citit jurnalistului poezia care îi place cel mai mult.

„Încăpăţânarea ta nu se poate ţine într-o cutie de fier,

Ieşind afară şi văzând luna plină,

Aburi din gura mea au încălzit viaţa rece,

Ah, bumbacul vieţii mele,

Tu eşti polonicul casei noastre,

În oală se fierbe apa,

În castron se emană mirosul plăcut al supei.

Încăpăţânarea ta nu se poate ţine într-o cutie de fier,

Arată doar sinceritatea,

Am traversat mână în mână vântul şi ploaia,

În zilele calde şi în cele friguroase,

Ne exprimăm iubirea".

Liu Ying nu a uitat niciodată grija minuţioasă a soţului ei. Ea a zis că în 2005 în primele zile ale vânzării de zarzavaturi în piaţă, ei au câştigat foarte puţin. Liu Ying a plâns pe ascuns, suportând o mare povară a vieţii. Iar Kong Deyun a pus pe furiş cotizaţii în coşul lor pentru banii din piaţă. Liu Ying:

„Am avut prea puţine venituri. La început nu am câştigat mult în piaţă. Mi-am pierdut treptat răbdarea şi m-am gândit chiar să abandonez. Soţul meu a băgat pe ascuns zeci de yuani în coşul de bani. Nu mi-am dat seama, dar m-a liniştit şi bucurat puţin. După câţiva ani, afacerea a devenit mult mai bună, soţul mi-a zis cu întârziere acest lucru".

Emisiunile CCTV despre Kong Deyun nu au schimbat prea mult viaţa lor liniştită. Poetul a deschis un blog, care are mii de fani. Kong Deyun a zis corespondentului că el este doar un muncitor obişnuit, iar scrierea poemelor constituie o componentă indispensabilă pentru viaţa sa şi totodată un vis pentru el. Speranţa sa şi mai mare este că soţia va deveni şi mai sănătoasă şi veselă, iar copilul lor va avea o viaţă fără îngrijorări.