În zona Donghuamen din Beijing, se află o „casă a poveştilor cu celadon". Odată ce ai intrat aici, vei fi cuprins de o atmosferă plină de linişte şi calm, indiferent cât de agitat ai fost înainte, încât nu vei mai vorbi cu voce tare, ca să nu deranjezi cu nimic visul frumos al porţelanului albastru. Vasele şi cănile din celadon, mari sau mici, strălucesc în lumina reflectoarelor. Dacă pui mâna pe una dintre acestea şi o mângâi cu palmele, nu mai vrei s-o pui la loc, având sentimentul că parcă atingi un obiect din jad.

„Casa poveştilor cu celadon" a fost deschisă de doi tineri literaţi, pasionaţi de porţelanul albastru. Tânăra pereche, Mei Jie şi Huang Boshou, este recunoscătore celadonului, pentru că i-a adus afirmare în carieră. Mei Jie, născută în anii '70, a învăţat pian şi muzică vocală. Având temperamentul unei poete, ei îi plac foarte mult lucrările confecţionate manual şi poeziile. În anii studenţiei, în cadrul programelor artistice de la evenimentele festive, Mei prefera să recite poezii. După absolvirea facultăţii, şi-a numit casa în care locuieşte împreună cu prietenii, „Locul de vis". Asta înseamnă, spune ea, că într-un colţişor al sufletului nostru există un loc intim şi că fiecare dintre noi are un vis de împlinit. Când Mei Jie era mai tânără, era o fată visătoare cu multe pasiuni. Stând pe canapeaua din sufragerie, ea povesteşte, gesticulând şi cu mare entuziasm, evenimentele trăite şi oamenii pe care i-a întâlnit.

În 2002, când Mei Jie împlinise 30 de ani, a descoperit porţelanul albastru la o expoziţie. Momentul a fost unul în care a avut senzaţia că a revăzut, din întâmplare, o prietenă din copilărie. A rămas mişcată şi, în sufletul ei, parcă s-a aprins o flacără. Ulterior, a cunoscut şi un mare maestru în arta ceramicii, care a îndemnat-o în carieră. Astfel, cu sprijinul soţului, Mei Jie s-a dedicat cu mare devotament visului ei, acela ca tot mai mulţi oameni să cunoască celadonul. Pentru ea, trecerea de la muzică la porţelan nu a reprezentat o opţiune prea zbuciumată. Fată zeloasă şi plină de entuziasm, Mei Jie a trebuit doar să-şi urmeze voinţa şi dorinţa sufletului. Ea chiar consideră că între muzică şi celadon nu există nicio diferenţă. Amândouă aparţin artei şi au un mod de exprimare impresionant.

Spre deosebire de sensibilitatea lui Mei Jie, soţul ei, Hang Boshou, are emisfera dreaptă a creierului senzuală şi emisfera stângă rațională. A absolvit Facultatea de inginerie a sistemelor de protecţie a mediului a Universităţii din Taiwan, cu note mari şi a venit să lucreze pe partea continentală a Chinei în 1995, când schimburile dintre cele două maluri ale strâmtorii Taiwan nu erau aşa frecvente. Unul dintre motivele pentru care a dorit să lucreze aici a fost dorinţa de a vedea cu ochii lui meleagurile încărcate cu evenimente istorice, menţionate în manualele şcolare. A lucrat la o firmă cu capital mixt renumită din Taiwan, Grupul Rongtong al Universităţii Beijing, apoi la Centrul Sun Microsystem eSun. Acum, el lucrează la Compania de investiţii şi management Qingshi Yuecheng, ca director. Experienţele sale în domeniile ştiinţei, ingineriei, publicaţiilor şi IT au cultivat în el o atitudine serioasă şi o mare responsabilitate, devenind tot mai riguros în muncă, urmărind o perfecţiune absolută în toate, ceea ce l-a făcut să-şi impună un standard ridicat în prelucrarea porţelanului.

Huang Boshou spune că lui îi place această trecere. Nefiind de profesie, el este foarte conştient de faptul că trebuie să depună mai multe eforturi decât alţii. Dar interesul său a pornit dintr-un mare entuziasm, aşa că pasiunea va dăinui pentru totdeauna. În opinia lui, timpul dedicat de Mei Jie studierii celadonului este destul de mult, chiar e suficient pentru a obţine o diplomă de master sau doctorat.

Pentru a face o treabă bună, Mei Jie nu numai că a început de la zero să înveţe cunoştinţele de bază despre prelucrarea porţelanului albastru, de la design la ardere, dar a studiat sistematic şi cultura şi estetica. Puţini oameni ştiu că celadonul a evoluat din obiectele de bronz. Cum imită, însă, celadonul formele articolelor din bronz şi de ce unele desene din bronz nu se potrivesc porţelanului albastru? Toate aceste întrebări au stârnit curiozitatea tot mai mare a lui Mei Jie asupra culturii tradiţionale chineze. Aşa că, şi-a însuşit în mod sistematic şi cultura tradiţională chineză, dar şi evaluarea porţelanului, obţinând şi diploma de evaluator naţional clasa întâi. Vizitarea muzeelor este o altă pasiune a lui Mei Jie. Oraşul Interzis, Muzeul Naţional şi Muzeul Capitalei sunt locurile des vizitate de ea. În fiecare an când se întoarce în Taiwan împreună cu soţul, ea vizitează neapărat Muzeul Palatului din Taipei. Nici ea nu mai ştie de câte ori a fost acolo.

Mei Jie apreciază concepţia privind „înlocuirea religiei cu educaţia în artă" a lui Cai Yuanpei (1868-1940, primul ministru al Educaţiei al R.P. Chinez şi rectorul Universităţii Beijing). Ea spune că aceasta nu este o vorbă goală. Odată pusă în practică, aranjarea florilor şi băutul unui pahar de ceai pot deveni lucruri frumoase, pline de elemente estetice, iar prelucrarea porţelanului reprezintă chiar crearea şi împărtăşirea frumosului.

Bogatele cunoştinţe în estetică şi deprinderile în tehnica de prelucrare constituie doar condiţii strict necesare pentru a confecţiona obiecte din porţelan albastru perfecte. În procesul tehnologic privind confecţionarea embrionilor, arderea fără şi cu glazură, sunt elemente care nu pot fi controlate de maeştri în porţelan. De exemplu, o schimbare subtilă de umiditate, temperatură şi de vreme va duce la rezultate cu totul diferite. „De multe ori constatăm, atunci când deschidem cuptorul, că toate obiectele aveau defecte. Acest lucru se întâmplă des şi acum", ne spune cu lacrimi în ochi Mei Jie, care nu uită totuşi să glumească, spunând că asta înseamnă că a cumpărat cu un apartament mai puţin.