Luosongciren, patron al Societăţii pe Acţiuni de Băuturi Alcoolice „Zangdong Zhenbao" din Tibet

                             Vinul cu marca „Dameiyong", fabricat de către Societatea pe Acţiuni

                                        de Băuturi Alcoolice „Zangdong Zhenbao" din Tibet

                                             Struguri de calitate, plantaţi în comuna Yanjing

În zori de zi, cucurigul unui cocoş sparge liniştea unui sat de la poalele Muntelui cu zăpadă „Dameiyong", situat în partea de sud-est a Regiunii Autonome Tibet. Luosongciren, în vârstă de 32 de ani, a ajuns deja la sediul companiei sale, care produce cel mai renumit vin din Tibet – Dameiyong, începându-şi munca. În minutele următoare, vă invit să ascultaţi povestea acestui tibetan.

Luosongciren s-a născut în anul 1983, în comuna Yanjing, populată de naţionalitatea Naxi şi de cea tibetană, din ţinutul Kangmang, vestit prin vinul la fel de plăcut la gust ca şi cel din oraşul francez Bordeaux. Se spune că la mijlocul secolului XIX, unii misionari francezi au venit în comuna Yanjing ca să promoveze catolicismul. Ei au construit nu doar o biserică catolică în comună, au adus şi puieţi de viţă-de-vie şi tehnologii tradiţionale de fabricare a vinului din Bordeaux.

Luosongciren este fratele cel mai mare din familie. Iubindu-şi fiul inteligent, tatăl lui l-a trimis la şcoală, în ciuda sărăciei în care trăiau. În 1996, când avea 13 ani, Luosongciren a început să studieze la un gimnaziu din municipiul Tianjin. Prosperitatea şi frumuseţea metropolei l-au impresionat tare mult pe băiat. El spune:

„Îmi petreceam vacanţele în satul meu natal, când învăţam la Tianjin. Cu cât era mai magnifică lumea din afară, cu atât mai mult îmi era dor de familie. Îmi spuneam mereu: ,Ce bine ar fi dacă ţinutul Kangmang ar fi la fel de dezvoltat ca şi Tianjin."

După ce a absolvit gimnaziul la Tianjin, Luosongciren a fost admis la un liceu din regiunea Changdu din Tibet, ale cărui condiţii erau destul de diferite de cele din Tianjin. Marele decalaj între cele două localităţi îl îngrijorau, mereu, pe Luosongciren. El îşi aminteşte:

„Decalajul între viaţa din Changdu şi cea din afara Tibetului a fost prea mare. Credeam tot timpul că visul meu va fi îngropat în realitate".

Totodată, în acea vreme, fraţii şi surorile mai mice ale lui Luosongciren trebuiau să-şi continue şi ei studiile. Pentru a reduce povara părinţilor lui, el a hotărât să nu se mai înscrie la facultate şi să se întoarcă acasă, pentru a-şi întreţine familia. Ştia, însă, că din munca la câmp, familia lui nu se putea îmbogăţi. Ca atare, a cumpărat, cu banii de la părinţi şi cu credite bancare, un camion de marfă, ca să se ocupe de transport. Un an mai târziu, a achiziţionat un autocar cu care primea grupuri turistice.

Harnic cum era, Luosongciren a câştigat bani şi a achiziţionat Fabrica de ţuică din secară din comuna Yanjing, care dăduse faliment. El a reuşit să înregistreze marca „Dameiyong" pentru vinul roşu, care are aceeaşi denumire cu cea a frumosului Munte cu zăpadă „Dameiyong" din satul său natal. Luosongciren spune:

„Vinificarea vinului din comuna Yanjing are o istorie de peste 300 de ani. Deşi aproape fiecare gospodărie se pricepe la fabricarea vinului, totuşi se mulţumeşte cu autoaprovizionarea şi nu vinde vinul vinificat în casă. Pe de altă parte, sătenilor le era foarte greu să perfecţioneze tehnicile de vinificare, pentru ca vinul făcut de fabrica mea să corespundă standardelor naţionale şi să fie căutat de clienţi".

Fără nicio experienţă în domeniu, Luosongciren a întâlnit multe dificultăţi la început. El mărturiseşte:

„Trebuie să-i mulţumesc tatălui meu, care mi-a dat toate depozitele bancare. Mama şi soţia mea m-au sprijinit, fără nicio îndoială, având grijă cu mult devotament de copii şi făcând treburile casnice".

Anul 2009 este unul important în viaţa lui Luosongciren. În acest an, a obţinut o diplomă la Institutul de Vin al Universităţii de Agricultură şi Silvicultură din Nord-Vestul Chinei, unde l-a cunoscut pe viitorul lui prieten şi colaborator, Gao Jie, doctor în studiul strugurilor şi al vinului la universitate. Profesorul Gao Jie spune:

„Când eram student şi doctorand, nu am găsit nicio menţiune în cărţi, potrivit căreia în Tibet se poate planta viţă-de-vie şi se poate vinifica vinul. Luosongciren a fost singurul student tibetan, care a învăţat specialitatea vin în universitatea noastră. El mi-a propus să fac o vizită în satul său natal".

Mişcat de sinceritatea lui Luosongciren, Gao Jie a plecat în comuna Yanjing, unde a descoperit o mare „comoară".

„Yanjing se află în valea Fluviului Lancang. Clima de acolo, caracterizată prin zile însorite, diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte, aerul uscat, sursele de apă suficiente, lunga perioadă fără îngheţ, favorizează foarte mult cultivarea strugurilor. În plus, există foarte mici probabilităţi de producere a calamităţilor provocate de boli ale plantelor şi de insecte dăunătoare".

Ajutat de Gao Jie, fabrica lui Luosongciren a fost dotată cu laboratoare, ateliere de producere şi ambalare, obţinând apoi certificatul naţional de securitate a calităţii alimentare.

În octombrie 2009, aceasta producea primul soi de vin, care corespundea standardelor naţionale, devenind prima companie tibetană ce poate fabrica în masă vin de calitate. Luosongciren spune:

„Compania a fabricat, până în prezent, peste 200.000 de sticle de vin. Producţia valorică a depăşit 30 milioane de yuani. Vinul nostru este foarte căutat. Oferta nu poate acoperi cererea. Vinul face parte din băuturile alcoolice servite la recepţiile guvernamentale cu prilejul diferitelor evenimente".

Halele noi cu o suprafaţă de peste 20.000 de hectare se înalţă mândru la poalele Muntelui cu zăpadă „Dameiyong". Gao Jie, care este şi unul dintre acţionarii companiei, spune cu multă încredere în sine:

„Obiectivul companiei este acela de a fabrica vinul organic cu gustul specific Podişului Qinghai-Tibet, care este fabricat la cea mai mare înălţime din lume".

Compania foloseşte un mod modern de management, care îi învită pe ţărani şi păstori să planteze viţă-de-vie de calitate pe pământul lor şi apoi să vândă constant strugurii companiei, pe baza unui acord. Luosongciren spune:

„Plantaţia companiei se întinde pe o suprafaţă de aproape 27 de hectare. Achiziţionăm, totodată, prin comandă, de la ţărani strugurii plantaţi în livezi pe o suprafaţă totală de 373 hectare. Am încheiat cu ţăranii contracte de achiziţii, al căror termen este de 20 de ani ".

Zhaxidawa locuieşte în comuna Yanjing. În preajma locuinţei sale cu două etaje este plantată viţă-de-vie pusă la dispoziţia companiei lui Luosongciren. În timpul verii, viţa-de-vie, prin care curge un pârâu curat, emană un miros fermecător. Peisajele poetice şi viaţa tihnită de aici îl fac fericit pe Zhaxidawa, care a plantat, în trecut, doar cereale. El spune:

„Am fost angajat, în 2009, ca pomicultor la compania lui Luosongciren, care a început să planteze apoi pe terenul meu viţă-de-vie. Din 2013, fiecare mu de teren agricol poate să-mi aducă un venit de 12.000 de yuani. Deşi sunt singura forţă de muncă în familia mea, care are şase membri, totuşi, pot câştiga, prin cultivarea viţei-de-vie şi ca pomicultor la compania lui Luosongciren, 50.000 de yuani în fiecare an".

Compania a invitat chiar un compozitor să compună un cântec despre vinul cu marca „Dameiyong".

Luosongciren spune:

„Doresc ca întreaga lume să ştie că vinul tibetan are o istorie de peste 300 de ani şi ca marca ,Dameiyong' să capete un renume mondial".