Istoria porţelanului chinezesc datează de peste 3.000 ani. Metodele de realizare a porţelanurilor s-au dezvoltat, ajungându-se la fabricarea din argilă vopsit cu smalţ, în cuptoare care ajungeau la peste 1.200 de grade Celsius.

Oameni primitivi făceau manual, din argilă, obiecte mici, aceasta fiind etapa primară a ceramicii. Ulterior, au făcut argila în formă de sfoară, cu care formau pereţii unui vas. Apoi, au folosit noroi pentru fundul vasului şi pentru a face pereţii plaţi. Această metodă a apărut la mijlocul epocii neolitice.

Mai târziu, au fost confecţionate plăci de diferite mărime, cu care se realizau vase de diferite forme.

Un dispozitiv special a fost inventat pentru producerea ceramicii şi semifabricatelor din porţelan. Este vorba de o masă mică rotundă care se rosteşte. Oameni puneau pe această masă argilă şi o prelucrau în diferite forme rotunde, valorificând forţa centrifugă produsă de rotirea mesei.

Pentru forme mai complicate, figuri umane şi de animale, precum şi pentru obiecte cu motive sofisticate, au fost inventate modele cu ajutorul cărora producţia de porţelanuri a crescut considerabil.

<