Piese de gravură pe coajă de cocos, confecţionate de către Zhang Xingfu

                               Gao Yusheng, cel mai renumit maestru în gravură pe coajă de cocos din Hainan

                                          Zhang Xingfu, maestru de artă decorativă din Hainan

                                Zhang Xingfu predează două fete străine măiestria gravurii pe coajă de cocos.

                                                  Gao Jizhen, fiica maestrului Gao Yusheng

Dragi prieteni, vă puteţi imagina cum un cuţit lung pentru gravuri se mişcă uşor pe o coajă de cocos aspră? Cu mâinile lor îndemânatice, artizani din provincia Hainan din sudul Chinei redau cojii de cocos o viaţă nouă, transformând-o într-un obiect de artă adevărat, moştenind cu toată pasiunea şi tăria această măiestrie de peste 1100 de ani.

„Fiind pasionat de acest meşteşug, m-am apucat de gravura pe coajă de cocos la vârsta de 13 ani, într-o fabrică de profil din Haikou".

Zhang Xingfu este maestru de artă decorativă din Hainan. În vârstă de 70 de ani, el se numără printre puţinii meşteşugari din Hainan, care şi-a însuşit această tradiţională ramură artistică chineză.

Conform unei cărţi vechi, atunci când cancelarul Li Deyu din dinastia Tang (618-907 e.n.) a fost exilat pe insula Hainan, pustie în acele vremuri, el a confecţionat pahare, castroane, linguri şi căuşuri din coajă de cocos. În timpul împăratului Yongzheng din dinastia Qing, adică în perioada 1723-1735, obiectele făcute din coajă de cocos au căpătat o frumuseţe aparte şi au fost luate drept tribut pentru împărat. În 2008, măiestria gravurii pe coajă de cocos a fost inclusă în lista patrimoniilor culturale intangibile din China.

Meşteşugarul Zhang Xingfu era, de fapt, ucenicul lui Gao Yusheng, cel mai renumit maestru în gravură pe coajă de cocos din Hainan. Născut într-o familie de artizani ai gravurii pe coajă de cocos, Gao Yusheng, împreună cu tatăl lui, Gao Guoan, mânuiau cu multă dibăcie cuţitul de gravură şi, în perioada anilor '20, ei au deschis în oraşul Haikou un mic magazin, produsele lor fiind vândute şi în străinătate. Fiica lui Gao Yusheng, Gao Jizhen păstrează ca pe-o comoară un vas de flori gravat pe coajă de cocos, care este ultima piesă realizată de tatăl ei şi Zhang Xingfu.

„Zhang Xingfu a lucrat zeci de ani în fabrica tatălui meu. După ce tata s-a îmbolnăvit şi n-a mai putut grava, pentru că mâinile îi tremurau mereu, meşterul Zhang a gravat el, ajutându-l. De exemplu, acest cocotier de pe vasul de flori a fost gravat de Zhang".

În ultimii ani din viaţă, maestrul Gao Yusheng a făcut singur sau în colaborare cu ucenicii lui, multe vase de flori al căror procedeu de creaţie este complicat, deoarece presupune îmbinarea cojilor de cocos, lustruirea, încrustarea, gravarea acestora şi altele. În prezent, foarte puţini artizani se mai îndeletnicesc cu o astfel de tehnică. Maestrul Gao Yusheng a transpus, în lucrările sale, şi dragostea pe care i-o poartă fiicei lui, Gao Jizhen. Pe un vas de flori, el a gravat şi un cuvânt chinezesc care înseamnă „noul se clădeşte pe ceva vechi". Acest lucru întruchipează speranţele maestrului Gao pentru fiica lui. Gao Jizhen spune:

„Acest vas a fost gravat de tatăl meu în anii '70. Pe lângă gravură, tatăl meu a fost foarte priceput şi la pictură şi caligrafie. Când m-am căsătorit, el mi-a dăruit o pereche de vase de flori, pe care sunt gravate două păsări Phoenix şi caracterul ,căsătorie'. Frumuseţea acestora a impresionat pe toată lumea".

Pe Zhang Xingfu, marea problemă care-l chinuie de mult timp este moştenirea acestei tehnici. Tinerii de azi nu mai vor să înveţe acest meşteşug. Ca să promoveze măiestria gravurii pe coajă de cocos, Zhang Xingfu demonstrează acest meşteşug pe strada veche Qilou din Haikou, un renumit obiectiv turistic. Astfel, câţiva tineri au fost atraşi şi au început să studieze cu Zhang.

„Nu există în facultăţi astfel de cursuri de gravură pe coajă de cocos. Eu am fost profund captivat de ingeniozitatea maestrului Zhang şi am hotărât să fiu ucenicul lui".

În ciuda celor 70 de ani pe care-i are, bătrânul Zhang Xingfu încă se străduie să arate tot mai multor oameni măiestria gravurii pe coajă de cocos. Fiul lui, Zhang Minjie spune:

„La fiecare sfârşit de săptămână, tatăl meu merge pe strada veche Qilou şi predă fiecare călător, dacă acesta manifestă interes pentru acest vechi meşteşug".

Printre ucenicii lui Zhang, se numără şi o studentă din Madagascar. Pe numele chinezesc, Ma Zhenni, fata urmează cursuri de masterat la Universitatea Hainan şi este unicul elev străin al lui maestrului Zhang. Iată ce spune despre întâlnirea ei cu acesta:

„M-a văzut pe stradă în timp ce făcea demonstraţii de gravură pe coajă de cocos. După ce mi-a prezentat istoria veche a acestei arte, am rămas tare surprinsă. Apoi, mi-a dat uneltele ca să încerc eu. Mi-a plăcut tare mult şi exprimat imediat dorinţa de a învăţa această artă".

Ma Zhenni studiază, acum, în timpul liber cu maestrul Zhang. El i-a acordat multă atenţie acestei eleve harnice din străinătate, pentru că vrea ca această artă să fie cunoscută de cât mai mulţi prieteni de peste hotare.

Îmbucurător este faptul că din noua generaţie de moştenitori ai gravurii pe coajă de cocos, se numără gravori talentaţi. Ei se străduie să deschidă noi drumuri pentru promovarea acestei măiestrii. O cale importantă este piaţa. Wu Mingju este un asemenea tânăr cu spirit de creativitate. El s-a îndreptat către gravură de la vârsta de 16 ani şi, în 2009, a luat titlul de „maestru în arta populară din Hainan". El spune:

„Cocotierul este tipic provinciei Hainan. Cred că moştenirea gravurii trebuie să aibă la bază dezvoltarea economiei şi turismului din Hainan".

La fabrica lui Wu Mingju se produc nu doar tradiţionalele obiecte de artă de gravură pe coajă de cocos, dar şi diferite suveniruri turistice cu designuri distincte. Wu Mingju susţine că încasările turistice semnificative vor pune o bază şi mai solidă în moştenirea meşteşugurilor vechi.