- Dialog cu scriitoarea chineză Qing Shan

                                                                Scriitoare chineză Qing Shan

Cunoscuta scriitoare chineză Qing Shan a creat multe proze, schiţe, nuvele şi romane frumoase despre natura umană şi filozofie. Ea a început, în 1996, să publice pe saituri schiţe şi proze şi a câştigat imediat mulţi cititori. Prima sa carte numită „A lua rămas bun de la Weian"a fost lansată în 2000. Este o scriitoare destul de productivă. Ea publică în fiecare an câte o carte, bucurându-se de o mare popularitate în rândul amatorilor chinezi de literatură. Piesele sale din primii ani de creaţie căpătau o nuanţă puţin tristă. Scriitoarei i-a plăcut să descrie poveşti de dragoste şi singurătatea locuitorilor din metropole. În ultimii ani, Qing Shan urmăreşte să redea în operele sale legătura între oameni şi lumea din afară. Iată ce spune Qing Shan:

„Doresc să abordez în operele mele probleme filozofice despre viaţă. Mulţi cititori sunt puţin impulsivi, fiind dornici doar să afle o poveste şi să fie încântaţi de procesul lecturii. Nu au prea multă răbdare să simtă sensul adânc al unei piese literare. Cred că un scriitor creează în primul rând pentru el însuşi şi nu pentru un cititor anume."

Qing Shan s-a născut în oraşul Ningbo, al provinciei Zhejiang, din estul Chinei. Ea a absolvit facultatea în 1996. Primul său post de muncă a fost de casieră la o bancă, al cărui salariu era destul de mare. În acei ani, în societatea chineză a apărut Internetul. Doar puţini oameni, care au absolvit învăţământul superior, au avut prilejul să ia contact cu Internetul. Qing Shan s-a decis atunci să publice, cu pseudonimul literar „Anni Baobei", pe saituri de socializare a studenţilor chinezi care învaţau în străinătate.

„A fost un moment diferit faţă de situaţia actuală, când mulţi elevi folosesc foarte des Internetul. În următorii câţiva ani de după 1994, când Internetul a început să fie utilizat şi în China, studenţii care au învăţat în străinătate şi s-au întors în patrie, precum şi specialişti în comerţul exterior, sotfware şi în alte domenii au devenit primii chinezi care ştiau să acceseze Internetul. Majoritatea conaţionalilor mei încă nu ştiau să folosească Internetul".

Poveştile de dragoste din oraşe, descrise de scriitoarea Qing Shan, au stârnit o mare rezonanţă în rândul tinerilor chinezi. Ineditul stil literar a atras numeroşi fani, majoritatea fiind cititoare tinere. Piesele sale au captivat repede o largă atenţie a utilizatorilor de Internet. Qing Shan susţine însă că nu există de fapt concepţia „literatura pe Internet".

„Cred că este o concepţie falsă aşa-numita ,literatură pe Internet'. Literatura poate fi clasificată după calitate: opere bune şi proaste. Este nepotrivit să se stabiliească categoriile pieselor literare după mijlocul prin care sunt publicate".

Odată cu creşterea popularităţii în rândul cititorilor, Qing Shan a demisionat de la bancă şi a părăsit satul natal. Ea a plecat la Nanjing şi Shanghai, lucrând în companii de reclamă, companii profilate pe Internet, edituri şi alte instituţii. În 2002 s-a stabilit la Beijing. Până în prezent, a scris peste zece romane sau culegeri de povestiri, schiţe şi nuvele, cum ar fi: „Treaba nesfârşită din august",„Flori de pe malul celălalt al râului", „Flori de lotus", „Amintiri din mintea limpede" şi „Masă de primăvară". Fiecare lucrare se situează în topul anual al cărţilor vândute.

Majoritatea pieselor lui Qing Shan, publicate la sfârşitul anilor' 90 ai secolului trecut, reprezintă schiţe despre dragostea de la oraşe, remarcându-se prin caracterul distinct al fiecărei persoane şi ritmul alert al intrigilor. Ulterior, ea a creat antologii de schiţe şi nuvele, precum şi romane, stilul literar şi temele pieselor cunoscând schimbări lente. Autoarea nu dedică întregile pagini poveştilor de dragoste, redând şi modul şi atitudinea de viaţă a personajelor. Qing Shan a spus:

„Lucrările mele s-au schimbat din anumite puncte de vedere, iar în altele aspecte rămân la fel. Schimbările se întruchipează în tehnicile şi capacitatea mea ridicată în naraţiune. Pentru un scriitor, pe măsură ce creează din ce în ce mai multe lucrări, devine şi mai prudent faţă de scrierile sale. S-au modificat şi perspectivele mele de a vedea o situaţie şi un eveniment. Pot să detectez sensul şi mai adânc al unui moment. Am scris în primii mei ani de creaţie mai multe schiţe şi proze despre dragoste. Acum mă interesează şi mai mult credinţa şi introspecţia oamenilor".

Qing Shan a lansat, în 2014, o antologie de dialoguri cu patru persoane, ce au diferite meserii: fotograf, bucătar, un călugăr tânăr şi un instrumentist în vârstă. Autoarea şi-a exprimat, prin nararea poveştilor altor persoane, părerile faţă de actualul mod de viaţă al oamenilor. Deşi aceşti patru interlocutori au diferite vârste, identităţi şi întâmplări, totuşi ei au un punct comun: dedicaţia pură şi durabilă faţă de ceea ce fac.

„Cred că creaţiile pentru orice forme artistice，indiferent dacă este vorba despre scriere, regie, pictură sau muzică, trebuie să păstreze o distanţă cu realitatea. Piesele ce se apropie prea mult de epocă vor fi abandonate şi vor arăta prea stupide după mulţi ani ".

Qing Shan a spus că cea mai potrivită stare de trai este să ducă o viaţă naturală, în care oamenii pot decide prin voinţă proprie ce să facă. De exemplu, uneori pot crea piese literare, alteori pot trăi ca oameni obişnuiţi. Ea a dat o pildă privind acest mod de viaţă.

„Am fost o dată în Elveţia şi am fost cazată într-o gospodărie. Gazdele erau un bătrân şi doamna sa. Ei nu aveau televizoare, dar avea multe CD-uri şi cărţi. A fost o familie obişnuită. Bătrânul învăţa singur să cânte la pian, iar bătrâna mergea cu bicicleta la piaţă pentru a cumpăra legume. Poţi să constaţi modul general de viaţă al unei societăţi, printr-o asemenea familie şi să îţi dai seama ce urmăresc oamenii care trăiesc în această societate".