Varianta în limba spaniolă a romanului semnat de scriitorul militar Zhou Daxin, câştigătorul Premiului Mao Dun pentru Literatură, „Bijuterii din argint", a văzut lumina tiparului, recent, datorită Editurii Intercontinentale din China. Zhou Daxin a afirmat, într-un interviu acordat Radio China Internaţional, că „în slujba întregii omeniri" trebuie să fie un spirit de creaţie pentru orice scriitor şi orice creaţie va ajuta cititorii să aibă o privire spre locurile lor natale şi să-şi amintească de ele.

În cei peste 20 de ani de creaţii literare, Zhou Daxin a perseverat în ideea că lucrările literare trebuie să ofere chibzuinţă şi preocupare, şi nu o concepţie atotcuprinzătoare. Dar dacă un scriitor poate să atragă atenţia tuturor cititorilor din diferite ţări să se gândească asupra aceleiaşi teme, atunci el a reuşit să scrie cu adevărat în slujba „întregii omeniri".

„Orice scriitor doreşte ca lucrările sale să fie citite şi acceptate de cât mai mulţi oameni, să aibă rezonanţă în sufletele oamenilor. Aşa că el trebuie să se gândească bine la ce teme va aborda. Chestiunile la care tu te gândeşti, trebuie să intereseze şi pe alţii sau să te întrebi dacă acestea doresc să fie cunoscute de oameni din regiuni şi naţiuni diferite."

Romanul lui Zhou Daxin „Bijuterii din argint" merge tocmai pe această idee literară. Locul natal este un element de nelipsit în aproape toate lucrările lui Zhou Daxin, provenit dintr-un sat din Nanyang, provincia Hunan, situat pe cursul mijlociu al fluviului Yangtzi, iar descrierea amănunţită a vieţii de pe aceste meleaguri natale reprezintă o trăsătură specială a lucrărilor sale. Romanul „Bijuterii din argint", o lucrare care descrie peisajele şi datinile din Nanyang, având totodată şi un unghi mare de reflectare a problemelor, a stârnit o mare preocupare, chiar controversă, în rândul cititorilor din secolul trecut, fiind una dintre primele lucrări care abordează temele homosexualităţii în China.

Zhou Daxin arată că romanul este o amintire din copilărie legată de tragedia unui tânăr din sat care avea sexualitatea greşit orientată, având ca fundal comerţul ambulant cu bijuterii din argint, o formă de comerţ care nu se mai practică demult în Nanyang. Zhou Daxin speră ca prin această lucrare să atragă atenţia societăţii asupra acestei probleme.

„În opinia mea, situaţia în care se află această categorie de oameni nu este doar din cauza propriei lor alegeri, nu putem arunca toată responsabilitatea asupra lor. Doresc ca prin lucrarea mea să atrag atenţia tuturor, în ideea de a crea un mediu optim de viaţă acestei categorii de oameni. În acelaşi timp, am intrat în contact cu artizani ai bijuteriilor din argint, care-şi vând produsele mergând pe stradă. Aşa am îmbinat partea mea din viaţă cu artizanatul preferat de mine."

Zhou Daxin a precizat că doreşte mult ca romanul său să-i ajute pe oameni să fie mai înţelegători şi îngăduitori faţă de „diferenţă". O naţiune îngăduitoare poate să aibă mai multă coeziune. În momentul de faţă, romanul „Bijuterii din argint" a fost tradus în limbile spaniolă, engleză şi germană, atrăgând interesul tot mai multor cititori de peste hotare, unii dintre ei chiar au venit în China pentru a sta de vorbă cu Zhou Daxin.

„Un străin a venit, odată, la mine. Lucram atunci la Nanyang, la un studio de creaţie aparţinând regiunii militare Jinan, pentru a cunoaşte mai multe lucruri despre această poveste şi despre casele de bijuterii din argint, pentru că aşa ceva era strict chinezesc. I-am spus că nu mai există acum case de bijuterii din argint, pentru că sunt puţini care mai poartă bijuterii de argint şi nici artizani nu se mai găsesc. I-am povestit iniţiativa mea şi procesul de creaţie. Lui i-a fost milă de Bi Lan, un personaj din roman. Pe urmă, un translator de limba greacă a citit romanul acum doi ani. S-a mirat că am putut scrie o asemenea carte. El a găsit o studentă din Grecia care face studii în China să traducă acest roman şi mi-a spus că va găsi un regizor, în Europa, pentru adaptarea romanului într-un film."

Zhou Daxin spune că indiferent de tema abordată, o lucrare în care este implicat Nanyang, va deveni o poveste tipică locului. Consemnarea şi descrierea a ceea ce este pe cale de dispariţie reprezintă nu numai o cerinţă sentimentală, dar şi o responsabilitate pe care trebuie să şi-o asume un scriitor.

„Nanyang era o localitate foarte dezvoltată în dinastia Han (202 — 220 i.e.n.). A fost una dintre cele şase capitale din antichitatea Chinei. Totuşi, toate prosperităţile dinastiei sunt păstrate şi conservate în amintirile populaţiei şi în cronicile localităţii. Dacă nu vor fi reflectate în lucrările literare, acestea vor zace acolo moarte şi dacă le menţionez în lucrările mele literare, atunci ele încep să prindă viaţa."

Odată cu progresul societăţii şi subiectele creaţiei literare se orientează spre mediul urban. Zhou Daxin speră ca scriitorii din noua generaţie să se întoarcă, din când în când, în locurile natale, să nu uite legăturile primitive dintre om şi pământ.

„Acum, majoritatea scriitorilor născuţi în ultima perioadă a aniilor '70 şi în anii '80 sunt crescuţi la oraşe. Literatura rurală va dispărea încetul cu încetul, în locul ei va apărea cea urbană. Scriitorii născuţi în anii '50, '60 şi în primii ani din '70 sunt preocupaţi mai mult cu teme luate din viaţa rurală ce se va despărţi, treptat, de viaţa principală a societăţii. Literatura chineză se va preocupa, mai mult în viitor, de viaţa citadină ca să ţină pasul cu curentul epocii şi să câştige atenţia cititorilor din ţară. Sper ca scriitorii din noua generaţie să poată exprima clar actuala viaţă a chinezilor. Sigur, e bine ca scriitorii tineri să se poată întoarce din când în când în locurile lor natale, în mediul rural."