Matteo Bressan, prezentatorul ceremoniei de lansare este mai sensibil față de datele și faptele istorice, jurnalist de profesie fiind. El a interpretat, dintr-un punct de vedere special, motivele politice ascunse ale prejudecăţilor societății occidentale față de Tibet. El afirmă:

„Datele și informațiile citate în această carte sunt bine documentate. Lucrarea descrie rolul asumat de China, rolul guvernului central în procesul de modernizare a regiunii autonome Tibet. Să știți că în trecut, Tibetul era o regiune care nu se bucura de realizări economice. Era o zonă unde se mai păstra parțial sistemul feudal iobag. Totuși, acestea sunt uitate de lume. În această carte sunt interpretate, în mod amănunțit, aceste aspecte. Pe lângă acestea, în Tibet sunt conducte strategice de gaze naturale, dispunând și de alte bogate resurse naturale. Într-o asemenea zonă de interes vizibil, este evident că țările occidentale vor crea o atmosferă încordată din cauza importanței zonei. Toată lumea știe că unii actori preferă să joace asemenea roluri de sciziune, în zone cu concurență internațională mare, mai ales pentru a exagera ura dintre marile națiuni și religii."

La ceremonia de lansare, redactorul-șef al revistei italiene „Scenari Internaționali", Andrea Fais, a subliniat că nu trebuie ca dezbaterile raționale să se ridice la aspectul politic sau chiar să se transforme în unelte pentru calomnierea unei ţări. Amestecul Occidentului în treburile interne ale altor ţări, profitând de soft-puterile lor mari nu este acceptabil.

„Chiar şi astăzi, astfel de concepţii mai există. Uneori e doar o înlăturare dură, ignorând realităţile Chinei. Sigur că există contradicţii şi probleme în China. Dar acestea ţin de treburile interne ale Chinei. Nu se poate considera China o ameninţare la adresa ordinii internaţionale doar ţinând cont de opinii diferite."

Autorul cărţii a mai precizat faptul că Italia reprezintă o importantă componentă în cercetarea tibetologiei, obţinând rezultate remarcabile în domeniu şi având ca mari tibetologi pe Ippolito Desideri şi Giuseppe Tucci. Chiar dacă cercetările nu au avut continuităţi, opiniile societăţii italieneşti faţă de Tibet au suferit modificări. Marco Costa spune:

„Tot mai mulţi italieni vin să viziteze China. Unii au ajuns chiar în Tibet. De aceea, progresele înregistrate în regiunea autonomă Tibet au fost constatate. Aş dori să mai menţionez ceva, un lucru pe care nu ştiu dacă îl mai ţineţi minte. Cu câteva săptămâni înainte, Papa a refuzat să se întâlnească cu Dalai Lama. O astfel de schimbare se petrece, în primul rând, în cadrul Bisericii Catolice, ceea ce dovedeşte că Italia nu rămâne doar la vorbe, ci are şi acţiuni. Pentru că lumea a înţeles că Dalai Lama nu poate reprezenta pe nimeni, în afară de el personal şi guvernul în exil. Ceea ce e cu totul altfel faţă de susţinerile conform cărora acesta este unica reprezentare a Tibetului."

Schimburile culturale sunt, întotdeauna, un factor premergător al contactelor şi legăturilor interstatale. Spiritul de înţelegere reciprocă cultivat prin schimburile culturale va pune o baza solidă pentru schimburile din alte domenii între cele două ţări.