În oraşul Wuchang de pe Fluviul Albastru există o colină numită Colina Şarpelui, unde se găseşte un pavilion sofisticat. Pavilionul auriu are o boltă cu vârf. Ridicarea pavilionului este pusă pe seama unui zeu taoist.

Se spune că Lv Dongbin, un faimos zeu taoist, a făcut o călătorie la muntele Emei din provincia Sichuan şi a decis, din capriciu, să facă vizite prietenilor din Marea de Est. El a coborât de pe munte şi a ajuns, într-o zi, la Wuchang, călătorind cu barca pe Fluviul Albastru. Uimit de peisaje fermecătoare de aici, Lv Dongbin a făcut un popas, urcând pe Colina Şarpelui. El a observat că, de pe malul opus, colina seamănă cu o broască ţestoasă care bea din Fluviul, iar colina pe care stătea este aidoma unui şarpe uriaş care îşi ridică capul şi priveşte broasca ţestoasă. Atunci şi-a propus să facă pe "capul" şarpelui un pavilion de unde vizitatori vor avea o panoramă şi mai frumoasă. Cu acest gând, zeul a chemat câţiva colegi pentru consultări.

Lv Dongbin şi-a scos sabia şi a făcut cu acesta un cerc în aer, iar zeiţa He Xiangu a coborât pe un nor colorat, fiind chemată de el. Lv se consulta cu zeiţa care îi răspundea că ştie bine să facă treaba cu acul, dar nu din pietre. Lv l-a rugat pe Tie Guaili, care a izbucnit în hohote de râs, spunându-i Lv că nu este sănătos la cap, dar are medicamente pentru el. Un alt zeu, numit Zhang Guolao, şi-a clătinat capul şi i-a spus lui Lv să se sfătuiască cu cineva mai deştept.

În momentul în care Lv Dongbin nu mai ştia ce să facă, o pasăre din lemn a coborât din cer, aducându-l pe Lu Ban, dulgherul cel mai priceput. Zeul i-a spus dulgherului ce are de gând să facă, iar cel din urmă după ce privi colina, făcu câteva măsurări şi încercări cu crengi de copac, apoi i-a spus zeului că va avea pavilionul a doua zi dimineaţa.

A doua zi, după primul cântat al cocoşului, Lv Dongbin s-a trezit şi a urcat pe Colina Şarpelui. Un pavilion frumos cu boltă cu vârf şi faţada sculptată era deja ridicat. Lv l-a chemat pe Lu Ban. Apoi, a urcat la ultimul nivel al pavilionului pentru a-l căuta, dar nu l-a găsit. A găsit doar un cocor galben din lemn lăsat de dulgherul.

Zeul taoist era atât de bucuros încât a ajuns la fiecare colţ al construcţiei ca să o admire. În fine, s-a aşezat lângă cocorul galben şi a început să cânte la fluer. La un moment dat, cocorul s-a ridicat şi a dansat pe muzica interpretată de zeu. Lv Dongbin a urcat pe cocor care a zburat din pavilion, a plutit de trei ori în jurul construcţiei apoi a zburat spre cer. De atunci, construcţia a primit numele Pavilionul Cocorului Galben.