Potrivit unor consemnări istorice, la începutul secolului XIII, atunci când armata lui Ginghis Han ajungea în vest, mulţi oameni de afaceri din regiunile Asiei Centrale care îmbrăţişau religia islamică s-au mutat în localitatea Dong Xiang din provincia vestică Gansu. Alte date istorice arată că o misiune religioasă alcătuită din 40 de oameni a poposit la Dong Xiang, dintre care 14 s-au stabilit aici, căsătorindu-se chiar cu localnici.

Locuitorii din Dong Xiang au propria limbă, care nu are însă o formă scrisă. Potrivit lui Ma Zixiang, profesor la Universitatea Nord-Vestică a Naţionalităţilor, la Dong Xiang există un număr considerabil de legende, poveşti şi basme. El a început să studieze cultura din Dong Xiang, în anul 2005, culegând materiale legate de literatura populară. 　　

La Dong Xiang există una din cele 10 etnii din China care îmbrăţişează religia islamică. În fiecare sat găseşti o moschee. Un Coran scris manual, originar din Asia Centrală, este mândria locuitorilor din Dong Xiang. Ma Chunhua, specialist în Coran, spune că locuitorii au ridicat, special, o clădire, pentru a proteja cartea. Coranul a fost adus, aici, de o misiune religioasă şi are 536 pagini. Fiecare filă are 11 rânduri de litere. Cercetările ştiinţifice demonstrează că această carte a fost realizată în secolele IX-XI, având o istorie de cel puţin 1000 de ani. Experţii cred, de altfel, că este unul dintre cele mai vechi Corane din lume. Cartea autentică este păstrată în bune condiţii, după ce a fost identificată ca şi obiect arheologic de rangul I naţional, iar Coranul expus este o copie a celui original. Pe lângă cel mai valoros Coran, la Dong Xiang sunt şi alte Corane care datează din diferite perioade istorice.

Autorităţile locale acordă o mare importanţă conservării tradiţiilor. Mai multe poveşti, proverbe, legende şi basme au fost incluse în manualele şcolare, care se predau atât în limba manciuriană, cât şi în cea etnică. Potrivit lui Ma Chunhua, locuitorii vorbesc în viaţa de zi cu zi în limba etnică, în timp ce la şcoală este folosită, în cele mai multe cazuri, limba manciuriană. Folosirea în paralel a celor două limbi ajută şi la transmiterea tradiţiilor etnice, mai spune specialistul.