Obiceiurile igienice bune reflectă nivelul de educaţie al unei persoane. În China antică, scăldatul în apă era un mic eveniment, fiind destul de misterios şi sfânt.

Înainte de a se scălda, oamenii trebuiau să îşi schimbe hainele. Invitaţii trebuiau să facă baie înainte să servească masa.

În perioada dinastiei Han, funcţionarii de stat se bucurau de o zi liberă din cinci în cinci zile ca să se poată scălda acasă. Unii împăraţi anunţau chiar vacanţe în timpul zilelor caniculare.

Se practicau reguli restrictive în timpul scăldatului, precum interzicerea de a se spăla în comun bărbaţi şi femei, regulă de la care nici doi soţi nu făceau excepţie.

În perioada dinastiei Zhou (anii 1046-256 î.e.n.), scăldatul separat a doi soţi era unul dintre normele de conduită acceptate de întreaga societate.

Împăratul Xuanzong din dinastia Tang şi favorita lui Yang Yuhuan au fost mari iubitori al acestui obicei în apă termală. În zilele noastre, în localitatea Lishan din provincia Shaanxi, unde a fost staţiunea termală a împăratului, se mai găsesc 16 izvoare termale, care au fost rezervate familiei imperiale.

Oameni bogaţi făceau de obicei în incinta propriei reşedinţe piscine unde înotau în zile caniculare. Se spune că un demnitar pe nume Lei Man din perioada domniei lui Xuanzong avea o asemenea piscină. Ori de câte ori avea oaspeţi, Lei Man îi cinstea pe marginea piscinei. În timpul fiestei, când se simţea în largul lui, Lei Man îşi arunca paharul în piscină şi se arunca apoi în apă să-l caute. Înota în apă până când nu mai putea, revenea pe marginea piscinei şi continua să servească masa cu oaspeţii.