- Interviul acordat de către Laura Călin, asistent director de vânzări, la

   Shanghai Marriott Hotel City Center

Chu Qunli: Studiind şi lucrând aproape cinci ani în China, aţi simţit vreodată singurătatea? Pentru că sunteţi departe de părinţi şi de prietenii din România. Aveţi mulţi prieteni chinezi şi străini aici, la Beijing şi o viaţă aşa de frumoasă, cu multe activităţi! Când aţi întâmpinat dificultăţi la locul muncă şi în alte laturi ale vieţii, v-aţi gândit vreodată să abandonaţi lupta?

Laura Călin: Cu siguranţă, nu este uşor să fii atât de departe de casă, în ciuda faptului că am foarte mulţi prieteni şi am oameni care mi-au fost alături atunci când am avut nevoie. Au fost momente în care mi-a fost dor de casă, mi-a fost dor de părinţi, de familie. Decizia mea de a rămâne aici mi-a influenţat viaţa de familie, în sensul în care cred că părinţii ar fi mult mai fericiţi dacă aş fi măcar în Europa. Ca să petreci cinci ani atât de departe de casă, laşi în urmă prieteni, oameni dragi, părinţi. Într-adevăr, ei sunt acolo şi eu mă întorc în vacanţă. Sunt momente în care mi-e foarte dor de ei şi vreau să-i văd şi mă gândesc că vreau să fiu la o oră distanţă sau să pot zbura şi să ajung în două ore. Dar nu am regretat niciodată faptul că nu m-am întors. Nu cred că voi renunţa la viaţa mea doar ca să mă întorc în România. La început a fost mai greu, dar părinţii sunt fericiţi atât timp cât eu sunt fericită. Sunt unde vreau sa fiu!

Chu Qunli: Aveţi fraţi şi surori acasă?

Laura Călin: Am un frate care, din păcate, nici el nu e foarte aproape de casă. Este la facultate, dar merge suficient de des acasă cât să simtă părinţii că au un copil.

Chu Qunli: Aceasta înseamnă că părinţii vă sprijină foarte mult.

Laura Călin: Da. Sunt extrem de norocoasă să am părinţi foarte iubitori şi foarte înţelegători şi mai mult decât atât foarte răbdători. Au înţeles că decizia mea de a lucra şi a locui aici nu vine nici dintr-o rebeliune, nici dintr-o ambiţie copilărească. Mi-au înţeles motivele pentru care sunt atât de departe de casă şi mă sprijină în toate deciziile pe care le iau. Ştiu foarte bine că am doi părinţi şi ei ar dori ca la un moment dat să mă întorc mai aproape de casă. Dacă va fi sau nu în România, nu ştiu. Cred că mama şi-ar dori ca eu să mă stabilesc mai aproape de ea.

Chu Qunli: Se înţelege, ca toate mamele din lume. Probabil că mama şi tatăl vor veni aici să locuiască împreună cu dumneavoastră.

Laura Călin: Nu cred. Le place China. Au venit. Sper să mai vină. Le place mai mult Shanghai decât Beijing. Dar nu cred că s-ar muta vreodată părinţii din România în China. E un lucru să te muţi când ai 20-21 de ani şi alta când ai peste 50.

Chu Qunli: Care vă sunt visurile în China? În aceşti cinci ani, v-aţi împlinit visul?

Laura Călin: Nu ştiu dacă am avut un vis când am venit. Am avut un suflet precum o hârtie, alb. Şi pe măsură ce au trecut anii, am început să scriu. Şi am tot scris şi am dat pagină şi am tot scris. Şi aceşti 5 ani au fost o poveste frumoasă. Sunt ferm convinsă că nu mă opresc aici şi o să continuu. Dar la fel de bine e că nu am avut un vis şi o ambiţie sau un anumit scop în minte când am ajuns. Nu le am nici acum. Glumesc adeseori cu prietenii, care mă întreabă ce vreau să fac şi eu tot timpul le spun: voi deveni următoarea împărăteasă a Chinei (râde). Probabil că o să petrec următorii câţiva ani, descoperind şi ce nu am văzut în China, cunoscând şi mai mulţi oameni, făcându-mi mai mulţi prieteni, ajungând la un anumit nivel în carieră cu care să mă simt eu confortabilă şi fericită.

Chu Qnli: Cred că e destinul dumneavoastră. Fiecare avem o viaţă scurtă, cel mult 100 de ani! Dar aţi petrecut atâţia ani în China, nu este un destin?

Laura Călin: Deşi sună a glişeu, destinul ţi-l faci singur. Există o vorbă în chineză: Youzhizhe Shi Jing Cheng: dacă vrei ceva cu adevărat, reuşeşti! Eu am reuşit tot ce mi-am propus până acum. Dar cred că obiectivul pe care-l avem se schimbă cu vârsta. Am 26 de ani. Pentru mine în momentul de faţă, cariera a fost lucrul cel mai important. Din fericire, am atâta ambiţie şi un pic de nebunie, sunt pe drumul cel bun. Dar probabil că după câţiva ani, dorinţa şi necesităţile mele vor fi altele. Dar acelea vor fi decizii pe care le voi lua când va fi cazul. Momentan, încet încet.

Chu Qunli: Ce doriţi să spuneţi tinerilor români care învaţă limba chineză în România, aveţi nişte propuneri pentru ei? Dumneavoastră sunteţi de fapt o pildă, un model pentru ei. Aţi obţinut atât de mult succes în carieră şi la studiul de limba chineză! Pentru ei este o opţiune bună şi justă de a învăţa limba chineză? Ei au un viitor destul de luminos, o perspectivă de dezvoltare destul de bună?

Laura Călin: Cred că e o opţiune bună pentru oricine şi oricum, recomand călduros cât mai multor oameni să înveţe limba chineză. Însă să nu uite că e un drum anevoios, înseamnă foarte multe ore de studiu, înseamnă foarte multă ambiţie şi mai mult decât atât înseamnă foarte multă răbdare. Îmi aduc aminte, când eram la facultate, poate nu eram cel mai bun exemplu, deoarece câteodată chiar nu mai aveam răbdare, simţeam că limba chineză e atât de complicată şi că niciodată n-o să învăţ. Este adevărat, niciun străin, niciodată nu va cunoaşte toate caracterele, cuvintele şi toate inside-out-urile limbii chineze, dar merită încercat. Cât despre studenţii care învaţă limba chineză acasă, limba chineză e o limbă frumoasă, e un drum care te poate duce oriunde vrei tu. Fie că doreşti să fii sinolog, traducător, sau pur şi simplu, crezi că limba chineză te va ajuta din punct de vedere al unei afaceri, e ca un balet de culori pe care tu singur alegi cum să le combini. Am colegi care au învăţat pentru că şi-au dorit şi atât şi acum lucrează în domenii care nu au nicio legătură cu limba chineză, dar sunt bucuroşi pentru că le-a adus o mulţumire personală şi se simt poate mai împliniţi. Am colegi care sunt acum profesori, foarte mulţi lucrează ca traducători, chiar cunosc un absolvent de limba chineză de la universitate, care predă în China limba chineză. Limba chineză te poate duce atât de departe, unde vrei să mergi. Nu mai vrei să mergi şi te opreşti. Aceasta e o decizie personală.

Chu Qunli: Dacă ei vor veni în China, vor avea aceleaşi şanse ca dumneavoastră? China le va oferi studenţilor care învaţă limba chineză aceste şanse asemănătoare cu ale dumneavoastră?

Laura Călin: Cred că burse sunt pentru toată lumea atâta timp cât îţi doreşti să munceşti pentru ele. Ce se va întâmpla după ce obţii acele burse şi vii să studiezi aici depinde de fiecare individ. E foarte greu să generalizezi şi să spui „Da. Toţi cei care vin în China vor reuşi." Sunt oameni şi studenţi care vor reuşi şi se întorc acasă fericiţi sau rămân în continuare aici. Sunt studenţi care se vor întoarce acasă mai puţin fericiţi. Dar acest lucru e o decizie personală.

Chu Qunli: Probabil cultura chineză vă va influenţa puţin în viaţă, în concepţia de a trăi.

Laura Călin: Cu siguranţă. Orice străin când ajunge în China trebuie să-şi deschidă mintea şi să îmbrăţişeze cultura chineză aşa cum vine ea, cu bune şi cu rele. Încet încet vei înţelege. Ce nu-ţi place, laşi la o parte. Greşeala multora este că atunci când ajung au deja o părere preconcepută şi au senzaţia că ei ştiu deja tot ce trebuie să ştie despre China şi îşi încep traiul aici prin a critica. Nu e de mirare că sunt nefericiţi în fiecare zi. Da, sunt lucruri care mie nu-mi plac şi sunt lucruri care îmi plac foarte mult. Cred că acest lucru e valabil oriunde în lume.

Chu Qunli: Vă mulţumim foarte mult pentru deschiderea dumneavoastră şi timpul acordat pentru acest interviu! Vă urăm sincer să vă dezvoltaţi şi mai mult la Shanghai şi să obţineţi succese şi satisfacţii profesionale în continuare, indiferent dacă veţi rămâne în China sau vă veţi întoarce în România sau vă veţi muta în alte ţări, probabil experienţa de aici, din China va fi cel puţin o amintire foarte frumoasă în viaţa dumneavoastră.

Laura Călin: Eu vă mulţumesc foarte mult pentru această şansă şi pentru participarea la acest proiect minunat. E o încurajare pentru toţi cei care sunt acasă să asculte mai mult şi mai des Radio China Internaţional. Toţi cei care vor să vină în China, indiferent de motiv, să vină! E o ţară care merită descoperită şi merită văzută şi aici se crează poveşti care vor fi spuse mai târziu.

Chu Qunli: Vă mulţumim din suflet!

Laura Călin: Eu vă mulţumesc!