洛阳女儿行

王维

洛阳女儿对门居，才可颜容十五余。

良人玉勒乘骢马，侍女金盘鲙鲤鱼。

画阁朱楼尽相望，红桃绿柳垂檐向。

罗帷送上七香车，宝扇迎归九华帐。

狂夫富贵在青春，意气骄奢剧季伦。

自怜碧玉亲教舞，不惜珊瑚持与人。

春窗曙灭九微火，九微片片飞花琐。

戏罢曾无理曲时，妆成祗是熏香坐。

城中相识尽繁华，日夜经过赵李家。

谁怜越女颜如玉，贫贱江头自浣纱。

Cântecul fetei din Luoyang

Wang Wei

La Luoyang stă peste drum o fată,

La cinşpe ani are-nfăţişarea delicată.

Pe cal cu zăbală de jad omu-i vine călare,

Subret-aduce crap pe tavă lucitoare.

Se vede o casă cu foişoare zugrăvite,

Sub streşini piersici şi sălcii-nverzite.

Urcă pe trăsura cu perdele aromitoare,

Evantaie preţioase o-ntâmpină la-nturnare.

Soţu-i arogant, bogat şi plin de putere,

Risipitor, pe Jilun* îl întrece-n avere.

Pe soţioară o învăţ-a dansa cu-ncântare,

Oferă prietenilor corali fără ezitare.

Se sting feştile abia în zori curate,

Ca petale cad raze pe zăbrele gravate.

Distrată, n-are vreme de-a cânta o melodie,

Gătită, stă doar lângă căţuie fumurie.

Soţu-i cunoaşte-n oraş familii bogate,

Zi şi noapte ea vizitează rude apropiate.

De fata din Yue cu chip de jad cine milă are?

Săracă, spală aşadar straie lângă ape clare.

* Jilun, cel mai renumit bogătaş din statul Jin (265-420 e.n.), care oferea prietenilor săi ramuri de corali.

                                                                                                                                   Traducere: Xu Wende