Interviul acordat de către Laura Călin, asistent director de vânzări, la Shanghai Marriott Hotel City Center  (I)

Domnişoara Laura Călin este unul din prietenii români stabiliţi de câţiva ani în China. Ea a studiat trei ani limba chineză la secţia chineză - engleză a Universităţii din Bucureşti şi a fost apoi bursieră la Universitatea de Limbă şi Cultură din Beijing timp de doi ani. A lucrat aproape trei ani pentru Beijing Marriott Hotel Northeast, iar la sfârşitul lunii august 2014 s-a mutat la Shanghai şi a fost promovată asistentă directoare de vânzări la Shanghai Marriott Hotel City Center. La sfârşitul lunii august, domnioara Laura Călin ne-a acordat un interviu la Beijing. Dialogul a început cu studiul său de limba chineză în România şi China.

Chu Qunli: Bună dimineaţa, domnişoară Laura. Hai să vorbim mai întâi despre studiul dvs. în România. De ce aţi ales specialitatea de limba chineză, la facultate?

Laura Călin: Bună ziua tuturor ascultătorilor Radio China Internaţional din toate colţurile lumii. Eu vă mulţumesc foarte mult pentru acest interviu.  (…) Referitor la alegerea mea privind limba chineză, întotdeauna m-au fascinat limbile străine. Am avut norocul ca atât părinţii, cât şi mediul şcolar, să mă ajute şi să mă încurajeze în descoperirea acestor tablouri lingvistice atât de frumoase şi de colorate. Am început cu engleza şi franceza în şcoala primară, apoi italiana şi spaniola în liceu, însă voiam o provocare mai aparte. Am avut un interes deosebit pentru chineză, japoneză şi arabă. A fost o decizie nu tocmai uşoară, dar limba chineză se pare că a reuşit să mă farmece. Sunt deja opt ani de zile de când am pornit pe acest drum şi mă uit în urmă cu bucurie şi dacă aş trebui să iau de la capăt, tot chineza aş alege.

Chu Qunli: Înainte de a intra la Facultate, aţi învăţat limba chineză în liceu?

Laura Călin: Nu.

Chu Qunli: Asta înseamnă că aţi fost o începătoare la facultate. Aţi început de la zero.

Laura Călin: Da. Am studiat trei ani la Universitatea din Bucureşti şi am avut deosebitul noroc de a avea profesori îndrumători care m-au ajutat şi m-au sprijinit, oameni deosebit de inteligenţi şi răbdători, fără de care poate nu aş fi fost unde sunt acum.

Chu Qunli: Sunteţi din Bucureşti?

Laura Călin: Nu, foarte aproape de Bucureşti. Părinţii mei locuiesc în Slobozia, la o oră distanţă de Bucureşti.

Chu Qunli: După aceea, cum aţi obţinut şansa de a studia în China? A fost greu? Aţi fost selecţionată datorită notelor bune?

Laura Călin: După trei ani de studiu la Universitate, la secţia chineză-engleză, eram dornică de cunoaştere şi de aprofundare. Doream să văd China şi să cunosc cât mai mulţi chinezi, să descopăr obiceiurile şi tradiţiile acestei ţări fascinante şi am avut ocazia, prin Centrul Naţional de Burse, să pot aplica pentru o bursă de studiu pentru un an. A trebuit să trec printr-un examen, apoi printr-o perioadă de selecţionare, interviuri, CV-uri, şamd. A fost un întreg proces, deloc uşor, dar datorită faptului că eram atât de ambiţioasă şi atât de dornică să ajung aici, s-a întâmplat. Am ajuns la Beijing, iniţial, pentru un an. Planul era să mă întorc la sfârşitul unui an de studiu, dar mi-am dat seama că nivelul meu de limbă nu era încă acolo unde mi-aş fi dorit să fie. Atunci am aplicat pentru bursă din nou şi am trecut prin toată selecţia şi tot acel proces din nou, şi am avut norocul de a obţine din nou bursă.

Chu Qunli: Asta înseamnă că aţi obţinut două burse pentru doi ani în China?

Laura Călin: Da. Am petrecut doi ani foarte frumoşi la Beijing Language and Culture University.

Chu Qunli: Aţi obţinut până la urmă diploma de limba chineză, aici la Beijing, la Universitate?

Laura Călin: Da. Când am ajuns, datorită faptului că am avut deja trei ani de chineză în spate, a trebuit să dau un examen pentru limba chineză şi am "sărit" practic doi ani de studiu. Aşa că am terminat după doi ani de zile. Din fericire, diploma mea era la acelaşi nivel ca cei care au făcut patru ani de chineză la Universitatea de Limbă şi Cultură din Beijing.

Chu Qunli: Puteţi să ne împărtăşiţi câteva amintiri frumoase la Universitatea de Limbă şi Cultură din Beijing?

Laura Călin: Anii de studiu de la Universitatea de Limbă şi Cultură din Beijing au fost frumoşi, însa începutul a fost anevoios. Era pentru prima oară când eram atât de departe de ţară, de familie, de prieteni, într-o ţară şi o societate complet noi şi destul de dificile câteodată, alteori de-a dreptul fermecătoare. Dar oamenii pe care i-am cunoscut şi oameni cu care mi-am petrecut cei doi ani de zile, practic mi-au colorat zilele cu mii şi mii de culori. Mă uit în urmă şi toate amintirile pe care le-am legat de facultate sunt alături de prieteni. Într-adevăr, clasele, orele de studiu, profesori şi ei au loc aparte, dar colegii, prietenii şi pauzele dintre orele de studio, petrecute cu oamenii din toată lumea, au creat nenumărate amintiri frumoase . Am prieteni acum, începând cu Africa de Sud, terminând cu colţurile cele mai nordice ale Canadei.

Chu Qunli: Aţi făcut excursii în timpul liber împreună cu ei, precum şi multe petreceri şi întâlniri?

Laura Călin: Am făcut câte un pic din toate. Cred că toţi am fost la fel de dornici de a descoperi China din toate punctele de vedere, aşa că am încercat să le îmbinăm pe toate, şi în timpul liber şi de studiat, şi la restaurante. Chiar imi aduc aminte că la un moment dat, am încercat câţiva să facem chiar şi Taiji. Nu ne-a prea ieşit, dar era acel interes de a descoperi ţara şi cultura. Cu toţii împărtăşeam acea ambiţie de cunoaştere.

Chu Qunli: Aţi aflat o ţară care este la fel cum v-aţi închipuit înainte de a veni în China?

Laura Călin: Nu.

Chu Qunli: Nu? De ce?

Laura Călin: Nimic nu a fost precum mi-am imaginat. Prima mea zi în Beijing a fost una gri şi ploioasă. Beijingul mi-a displăcut foarte mult şi eram atât de tristă şi de deprimată… Însă acum, după cinci ani de zile, pot să spun sincer că e oraşul care îmi place cel mai mult în toată lumea. Acum mă simt mai acasă aici decât acasă. China este o ţară imensă şi are multe de oferit dacă ai timp şi dorinţa de a cunoaşte. Deşert, mare, munţi, sate tradiţionale, are din toate. Din fericire, China nu a fost deloc aşa cum mi-am închipuit, dar tot timpul a fost ceva frumos. A fost un drum pe care trebuia să îl parcurg singură. A fost descoperirea a ceea ce era în spatele uşilor închise.

Chu Qunli: După ce aţi terminat facultatea, care a fost planul dvs. pentru viitor? Aţi dorit să vă întoarceţi în România şi să vă întregiţi cu părinţi? De ce aţi hotărât să rămâneţi aici? Nu eraţi prea singură? Singurătatea puteţi s-o suportaţi?

Laura Călin: Când am plecat, eram ferm convinsă că o să mă întorc. Fie că e un an, fie că sunt doi. Ştiam că mă voi întoarce acasă. Pe măsură ce au trecut anii, mi s-a părut absolut normal să rămân. Mi-am dorit să mă întorc acasă şi să devin diplomat şi făcusem deja demersuri în a lucra pentru Ministerul de Externe. Asta mi-am închipuit toată facultatea că o să fac. Am venit în China şi m-am aflat în faţa milioanelor de opţiuni. China, dintr-o dată, Beijing în special, a fost acasă. Nu poţi să pleci de acasă. Poţi să pleci în vacanţă. Poţi să pleci în vizite. Dar, te întorci. Astfel că atunci când am terminat anii de studiu, am mers acasă în România în vacanţă, dar ştiam că o să mă întorc. M-am întors, fără planuri, fără loc de muncă, fără apartament, pur şi simplu, ştiam că trebuie să revin. Încet-încet s-au aranjat lucrurile şi încet-încet am ajuns unde mi-am dorit să fiu.

Chu Qunli: Probabil aţi crezut că există multe şanse şi aveţi încredere în sine, de aceea, v-aţi întors în China după o vacanţă de 1-2 luni.

Laura Călin: Situaţia economică din Europa nu m-a ajutat în niciun fel. Ştiam care sunt şansele să ajung la punctul în care sunt acum şi să am o carieră aşa cum am acum. În Europa situaţia nu era atât de promiţătoare cum era aici. (…) Problema este că foarte mulţi tineri îşi închipuie că, de îndată ce ajung în China sau în orice altă ţară în curs de dezvoltare, e foarte uşor să obţii foarte bine plătite sau să ajungi director sau în posturi de management, dar nu e cazul. Poţi să ajungi acolo unde îţi doreşti să ajungi, indifferent unde te-ai afla în lume, atât timp când tu eşti bun la ceea ce faci şi atât timp cât îţi dai sârguinţa să ajungi acolo. Înseamnă multă muncă, multe ore investite, înseamnă nopţi nedormite, şi mai mult decât atât, înseamnă să vrei. În cazul meu, a fost vorba de foarte multă muncă, o ambiţie imensă de a reuşi, un pic de noroc şi un dram de nebunie. Ştiam că aici pot să reuşesc. Ştiam că Republica Populară Chineză o să-mi dea aripile de care aveam nevoie şi o să mă lase să zbor în ce direcţie îmi doresc.