Ji Jingyu prezintă programul de mers pe tăişul cuţitului.

                                              Ji Jingyu şi ucenicii săi prezintă împreună un program.

                                                              Ji Jingyu îndrumă un ucenic la curs.

Miao este una din cele mai vechi naţionalităţi din China, având o istorie de peste patru mii de ani. Naţionalitatea Miao este alcătuită din 9.420.000 de locuitori, localizaţi în principal în provinciile Guizhou, Yunnan, Sichuan, Guangxi, Hunan, Hubei şi Guangdong, din sud-vestul Chinei. Locuitorii de etnie Miao au credinţa în existenţa sufletului, o formă de animism (credinţă potrivit căreia orice în univers şi universul însuşi, are un suflet sau este o fiinţă vie). Ei adoră foarte mult cuţitul, pe care îl folosesc în alungarea şi uciderea duhurilor. Măiestria tradiţională legată de întrebuinţarea cuţitului se transmite din generaţie în generaţie, cum ar fi urcarea pe o scară compusă din cuţite. În minutele următoare, vă invităm să faceţi cunoştinţă cu un locuitor de etnie Miao, care păşeşte cu picioarele goale pe tăişul cuţitului.

El se numeşte Ji Jingyu şi are 52 de ani. Locuieşte în ţinutul autonom Songtao al etniei Miao, din provincia Guizhou. El a început să practice arte marţiale încă din copilărie, având o mare pasiune pentru urcatul pe scara din cuţite, dar şi pentru alte tehnici tradiţionale ale etniei Miao. Pentru a promova tehnica de păşit pe tăişul cuţitului, Ji a creat un program ce poate fi prezentat la spectacole. El a fabricat un cuţit uriaş cu o lungime de 18 metri şi o greutate de 2,3 tone, ce este ridicat la 12 metri deasupra pământului şi înclinat de un capăt. El poate merge cu picioarele goale pe tăişul acestui cuţit.

La sediul ansamblului său de artă, aflat într-o străduţă îngustă din oraşul Guiyang, reşedinţa provinciei Guizhou, Ji Jingyu a arătat corespondentului nostru unele poze puse pe perete, zicând:

„Am prezentat programul la Competiţia Sportivă a Minorităţilor Naţionale din China, desfăşurată la Guangzhou. Am fost invitat şi la Festivalul Internaţional al Zmeului din Baiyun. Această poză a fost făcută la postul de televiziune din provincia Hunan".

Ji Jingyu a luat de multe ori „Premiul de Aur pentru Îndemânare Unică Populară" la Festivalul de Artă Populară din China. El a zis că cea mai mare speranţă a lui este de a moşteni din generaţie în generaţie tehnica sa de mers pe tăişul cuţitului.

„Când prezint spectacolul meu pe scenă, toţi spectatorii mă aplaudă. Atunci mă simt foarte fericit, deoarece cultura naţionalităţii Miao a polarizat atenţia oamenilor. Din 2005 am atras mulţi ucenici din satul meu natal".

Ji a aflat că în satul său natal se numără destul de mulţi adolescenţi care stau acasă numai cu bunicii, pentru că părinţii sunt plecaţi să lucreze în oraşele mari ale altor provincii pentru a-şi câştiga existenţa. Fără atenţia şi educaţia zilnică a părinţilor, aceşti adolescenţi se simt mereu singuri. Mulţi din ei îşi termină doar învăţământul obligatoriu de nouă ani şi nu urmează în continuare cursurile la liceu. Pentru a-i ajuta, Ji a început să se ocupe de adolescenţii cu vârsta de peste 16 ani, care nu-şi pot continua studiile la liceu din cauza situaţiei materiale precare. Ji a invitat chiar dascăli să le predea cursuri de chineză, matematică şi artă. Iar cheltuielile pentru mâncare şi cazare ale ucenicilor săi tineri sunt suportate în totalitate de el. Ji a explicat de ce plăteşte şi pentru urmarea cursurilor, lucru care pare să nu aibă legătură directă cu însuşirea tehnicilor de mers pe tăişul cuţitului.

„Doresc că ucenicii mei să aibă o bază educaţională bună, pentru că prin lipsa de cunoştinţe, transmiterea tehnicilor străbunilor este greu de realizat. Din păcate, mulţi adolescenţi de la ţară nu au o bază solidă de cunoştinţe".

Pe lângă adolescenţi cu vârstă mai mare de 16 ani, Ji predă copiilor şi adolescenţilor de sub 16 ani în timpul lor liber, după terminarea şcolii.

Ansamblul de Artă a Cuţitului, a lui Ji Jingyu a căpătat o popularitate şi mai mare în China, fiind invitat mereu să prezinte la spectacole organizate în diferite localităţi.

Ji Jingyu impune o mare exigenţă ucenicilor la cursuri şi repetiţii, iar în timpul liber, îi îngrijesc precum părinţii lor. Un discipol al său a arătat:

„După ce profesorul Ji m-a învăţat măiastra teorie a mersului pe tăişul cuţitului şi am făcut alte exerciţii care mă ajută să îmi însuşesc această artă, Ji mi-a cerut să încerc pe tăişul cuţitului, care abia a fost ascuţit. Îmi amintesc că picioarele mele au tremurat când am mers pentru prima dată pe tăiş, în ciuda faptului că profesorul Ji a stat tot timpul lângă mine şi m-a încurajat. Nu mai aveam mult şi plângeam. După cursuri, profesorul Ji ne tratează ca un părinte. Ne învaţă cum să ne îngrijim mai bine".

Deşi Ji îşi iubeşte ucenicii, totuşi el ştie foarte bine ce responsabilităţi are faţă de ei, mai ales pentru adolescenţii de sub 18 ani.

„Am stabilit multe reguli de disciplină. De pildă, nu trebuie să iasă în niciun caz seara din curtea ansamblului, singuri sau în grup. Ei încă nu sunt adulţi. De aceea, trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru consecinţele faptelor lor. Părinţii multor adolescenţi muncesc departe în alte provincii, ei ar trebui să le asigure securitatea".

În ciuda exigenţei, toţi ucenicii manifestă un deosebit respect şi ataşament faţă de Ji. Ei ne-au spus unul după altul plini de emoţie:

„Sunt încă elev. Învăţ în limbul liber cu profesorul Ji. El îmi plăteşte taxele şcolare ca să nu-mi întrerup studiile. Îi mulţumesc profesorului Ji pentru îngrijirea de-a lungul anilor. Mă tratează ca tatăl meu."

În ultimii nouă ani de la înfiinţarea ansamblului, Ji nu mai ştie câţi ucenici a pregătit, care şi-au însuşit tehnica mersului pe tăişul cuţitului. Unii au obţinut şansa să meargă la facultate. Astfel, însuşirea măiestriilor tradiţionale ale etiniei Miao a devenit doar o pasiune pentru ei. Alţii au continuat să prezinte la ansamblul de artă al lui Ji. Ji a spus:

„Este o responsabilitate pentru mine. Trebuie să fac în continuare eforturi pentru ca ansamblul să se dezvolte mai bine. Sper la o platformă şi mai bună în arătarea tehnicilor tradiţionale ale naţionalităţii Miao".

(Atenţie! Mersul pe tăişul cuţitului este o măiestrie specială şi este realizat doar de profesionişti. Să nu îl încercaţi, este periculos!)