Colecţionarul Wang Dongxu

                   Panglici brodate folosite pentru a pune pruncii pe spate

                     Exponate de la Muzeul Folcloric Dongxu din Beijing

                     Exponate de la Muzeul Folcloric Dongxu din Beijing

                     Exponate de la Muzeul Folcloric Dongxu din Beijing

Directorul Centrului Cultural Nipon din cadrul Fundaţiei de Schimburi Internaţionale

                        din Japonia, Takeji Yoshikawa, ne dă un interviu

Într-o curte obişnuită din suburbia oraşului Beijing, se află câteva loturi de pământ cultivate cu legume, îngrădite cu un gard de lemn. Între loturi şerpuiesc poteci, ce duc la clădiri simple. Aici se găseşte Muzeul Folcloric Dongxu din Beijing, deschis de către colecţionarul Wang Dongxu, care a fost medic stomatolog.

La muzeu sunt păstrate mii de exponate. Majoritatea sunt haine şi podoabe, broderii imprimate cu motive de ceară, precum şi articole de uz casnic ale minorităţilor naţionale din sud-vestul Chinei. Sunt expuse şi obiecte folosite la mănăstiri: mobilă, articole de uz casnic din Tibet şi Mongolia Interioară, precum şi unelte agricole şi alte obiecte din gospodării ţărăneşti din centrul Chinei. Migala exponatelor a depăşit ceea ce şi-a închipuit fiecare vizitator înainte de a trece pragul muzeului. Aceste obiecte extrem de frumoase reflectă înţelepciunea şi iubirea faţă de viaţă a naţionalităţilor minoritare şi încheagă energia pe care o consacră colecţionarul Wang de peste 20 de ani.

„Deşi mi-am cheltuit toţi banii pentru căutarea şi cumpărarea acestor obiecte de artă, sunt foarte satisfăcut. Dacă un doctor va renunţa la ocupaţia sa, mulţi alţi medici îl vor putea înlocui. Cred că un colecţionar are o semnificaţie şi mai mare pentru ţara noastră şi întreaga omenire".

Wang Dongxu este de naţionalitate han şi acum 20 de ani era un cunoscut medic stomatolog în Beijing. El a avut prilejul să meargă în zonele populate de minorităţi naţionale şi să vadă cum trăiau ei, fiind puternic impresionat de arta lor populară. El a constatat că tot mai multe obiecte ale artei populare dispar din cauza lipsei de arhive. Astfel, Wang a dorit să contribuie la moştenirea vechilor arte populare. Aşa şi-a început el călătoria prin multe sate sărace şi îndepărtate ca să caute aceste comori folclorice.

„Eu am colecţionat singur în ultimii 20 de ani, fiecare obiect, unul câte unul şi le-am aşezat într-un muzeu să le prezint vizitatorilor."

Wang a început în anul 2000 să facă pregătiri pentru deschiderea muzeului. Nouă ani mai târziu muzeul s-a înfiinţat în ciuda multor dificultăţi întâlnite, cum ar fi lipsa de fonduri şi braţe de muncă. Totuşi Wang nu s-a dat bătut, nu a abandonat visul său, fiind sprijinit de spiritul ascuns din fiecare exponat.

Fiecare exponat îşi are propria poveste mişcătoare. Cel mai impresionant exponat este un obiect format din trei panglici frumos brodate, folosite pentru a pune pruncii pe spate. Panglicile au fost confecţionate de către o doamnă de etnie Miao, cu dizabilităţi, care locuieşte în ţinutul Zhijin al provinciei Guizhou, din sud-vestul Chinei. Ea a folosit o metodă dificilă de brodare. A tăiat o aţă în multe bucăţi, cu care a brodat. Atunci piesa capătă o mare fineţe şi frumuseţe rar-întâlnită. Pe pânza de aur sunt brodate flori, iarbă verde şi fluturi de culoare roz. Ceea ce l-a mişcat cel mai mult, a fost faptul că femeia este bolnavă din naştere, ea se poate mişca doar mergând în genunchi. Nu poate să-şi întreţină familia decât prin culegerea ierburilor care sunt materii prime la fabricarea medicamentelor şi furajelor, câştigând zilnic doar un yuan. În această situaţie dificilă, ea s-a străduit să plătească taxele şcolare pentru cele trei fete.

Tenacitatea, curajul şi bunăvoinţa acestei femei simple de la ţară l-au mişcat profund pe Wang.

„Toate cele trei fete au absolvit liceul. Ea mi-a spus că ele nu vor fi la fel de sărace ca ea, dacă vor merge la şcoală."

Wang Dongxu a zis că nu este un specialist în muzee, totuşi el studiază de mulţi ani obiecte de artă de la minorităţi naţionale şi le evaluează din punct de vedere al esteticii şi antropologiei. El crede că a colecţionat nu doar obiecte, ci ceea ce redă sentimentul, memoria, înţelepciunea şi frumuseţea strămoşilor.

La muzeu, corespondentul l-a întâlnit pe directorul Centrului Cultural Nipon din cadrul Fundaţiei de Schimburi Internaţionale din Japonia, Takeji Yoshikawa. El a spus că îi plac foarte mult hainele etniei miao:

„Deşi sunt motive tradiţionale, sunt foarte vii, mai ales florile şi insectele. Interesant este faptul că din motivele: dragon, tigru şi alte animale înfiorătoare, nu simt nicio frică, ci doar tandreţe."

Membrul Academiei de Ştiinţe Umane din Australia, profesorul Celin Mackerras, a spus că tenacitatea lui Wang Dongxu i-a lăsat o impresie adâncă:

„El iubeşte foarte mult cultura minorităţilor naţionale chineze. El a folosit aproape toţi banii săi pentru moştenirea culturală a minorităţilor naţionale chineze. Cred că este un spirit greu de găsit şi că munca sa are o mare importanţă."