Dansul Xuan al Regatului Guge din Tibet are o istorie de 3600 de ani. Astfel de dans a fost prezentat doar la nunţi, ceremonii de întâmpinare a musafirilor şi la alte manifestări desfăşurate la curtea imperială şi la anumite slujbe din mănăstirile budiste tibetane. În 2008, dansul Xuan al Regatului Guge, răspândit în ţinutul Zhada al prefecturii Ngari, a fost inclus pe lista obiectivelor patrimoniului cultural intangibile la nivel naţional din China.

Regatul Guge a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al X-lea e.n. în prefectura Ngari din vestul Tibetului, fiind un alt regat prosper după Regatul Tibetan (secolele 7-9 e.n.). Dispariţia civilizaţiei Regatului Guge rămâne încă un mister. Unii cercetători susţin că a fost răsturnat în 1635 de către Regatul de la Ladakh.

Pe peretele ruinelor din palatele şi mănăstiri Regatului Guge încă se păstrează picturi despre dansul Xuan. Nangaduoji, cercetător al administraţiei culturale din prefectura Ngari, a declarat:

"Dansul Xuan, răspândit în ţinutul Zhada, se numeşte de fapt dansul Xuan-13. Dansul Xuan are o istorie de peste 3.600 de ani, datând din epoca Regatului Zhang Zhung".

Spre deosebire de alte tipuri de dans tibetan, a cărui formaţie reprezintă forma circulară, semicirculară sau orizontală, dansul Xuan este susţinut de 20 până la 100 de persoane care stau mână în mână într-o linie oblică. În fruntea formaţiei, solistul care conduce dansul ţine un baston din argint, al cărui vârf este împodopit cu coada unui iac alb. Fiind acompaniaţi de instrumente - tobe, Suona, gonguri din bronz, cimbale -, ei nu doar dansează ci şi cântă, uneori fluturându-şi mâinile. Astfel, formaţia seamănă ca nişte valuri colorate.

În trecut, solistul care conducea dansul erau doar din familii ale căror membri se ocupau din generaţie în generaţie de prezentarea dansului Xuan. Bătrâna Zhuoga, în vârstă de 88 de ani, a provenit dintr-o asemenea familie de iobagi. Ea a primit, în 2008, titlul de moştenitor al obiectivului de patrimoniu cultural intangibil la nivel naţional. Ea a spus că, în trecut, dansul Xuan nu trebuia să fie prezentat în afara curţii imperiale şi foarte puţini oameni au fost selecţionaţi să-l înveţe, în condiţii foarte severe.

"Amintesc că dansul Xuan se prezenta în principal la ceremonii rituale. Proprietari de iobagi luau fete din familii sărace. Le puneau în camere închise, nu le deau nicio libertate şi le cereau doar să studieze zi şi noapte dansul Xuan".

Deşi este foarte bătrână, doamna Zhuoga predă dansul Xuan celor nouă discipoli ai săi.

"Un discipol al meu este solistul care conduce dansul, ceilalţi opt învaţă acompaniamentul coregrafic. Doresc să le predau toate tehnicile mele".

Fiind transmis în trecut doar oral, dansul Xuan este greu de învăţat. Autorităţile locale au înfiinţat, în 2011, un ansamblu de dansuri Xuan. Din cei 28 de dansatori încadraţi în primele zile de la fondarea ansamblului, au rămas doar opt. Jiangcuo este unul din cei opt. El a lucrat ca dansator în ansamblu în urmă cu doi ani. În ciuda salariului nesatisfăcător, de doar 1500 de yuani, el perseverează în învăţarea dansului Xuan.

"Am 17 ani. Îmi place de mic dansul Xuan, care constituie o comoară culturală tibetană. Doresc ca acest dans să fie transmis în veşnicie".

Gesanyixizhuoma, director al ansamblului a spus:

"Membrii ansamblului nostru au vârste cuprinse între 15-22 ani. Deşi salariul lor este mic, ei învaţă cu multă sârguinţă".

Autorităţile culturale ale prefecturii Ngari au apucat să înregistreze video clipuri despre tehnici de dansul Xuan. Cercetătorul Nangaduoji a spus:

"Am terminat înregistrea unui video clip, ce cuprinde 36 de programe ale dansului Xuan original, fără nicio adaptare şi modificare".