O străduţă din Tianjin

                                                  Poză veche a oraşului Tianjin

Poză veche a unei străduţe din Tianjin

                                   O curte cu multe familii de pe o uliţă din Tianjin

                                   Membrii unei familii de pe o străduţă din Tianjin

Oraşul Tianjin, aflat la 135 km est de Beijing, a luat fiinţă în 1404, pe timpul Dinastiei Ming, devenind repede un important centru economic din nordul Chinei. Din 2003, a început restauraţia oraşului vechi din Tianjin, care se întinde pe o suprafaţă de 94 de hectare. Au fost demolate locuinţele foarte vechi, iar clădirile şi străduţele importante au fost refăcute. Vă conducem să vizitaţi câţiva locuitori obişnuiţi ai străduţelor vechi din Tianjin.

„Spre deosebire de străduţele din Beijing, care merg ori dinspre nord spre sud, ori dinspre est spre vest, iar numărul celor două tipuri de uliţe nu diferă foarte mult, majoritatea străduţelor din Tianjin se orientează în direcţia nord-sud. În plus, multe străduţe beijingheze sunt late, deoarece nobilii şi dregătorii care locuiau acolo circulau cu lectica. Străzile din Tianjin sunt mereu înguste pentru oamenii de rând."Stimaţi ascultători, ceea ce aţi ascultat a fost afirmaţia făcută de către internautul poreclit „Xin Siweng de pe uliţe", pe baza cercetărilor sale.

Cercetătorul Departamentului Obiectelor de Arheologie din Administraţia Culturală din Tianjin, Wei Kejing, a făcut o mărturisire, povestind despre străduţele din Tianjin.

„O caracteristică a străduţelor din Tianjing vizează numărul lor extrem de mare. Multe stăduţe mici nu se pronunţă 'Hutong', ele capătă numele 'Jiandao'".

Numele uliţelor au fost date de către locuitorii săi, astfel ele prezintă nume variate şi interesante. O stradă îngustă şi mică se numeşte străduţa Gurii Urechii, o stradă întortocheată a fost numită străduţa cu Nouă Curbe. Cea în care se găseşte un copac este numită străduţa Copacului Mare.

Numele unor uliţe provin de la numele locuitorilor săi. Nu este necesar să fie vorba de personalităţi şi oameni bogaţi cu reşedinţe mari, în multe cazuri, ele provin de la numele cetăţenilor de rând. Străduţa Zhang Zhiyao este o asemenea străduţă. Zhang Guoxian, o posteritate a domnului Zhang Zhiyao, are aproape 90 de ani şi a lucrat ca cercetător la teatrul Administraţiei Culturale din Tianjin. El ne-a spus:

„Nouă generaţii ale familiei mele au trăit timp de 300 de ani în oraşul vechi din Tianjin. Prima generaţie este Zhang Zhiyao, care a obţinut titlul ştiinţific Xiucai şi a deschis o şcoală privată pe uliţa sa. Pentru a-şi exprima respectul faţă de el, uliţa a fost numită după numele său, adică străduţa Zhang Zhiyao. Un alt exemplu este străduţa Zhou Yongshun, foştii locuitori i-au dat acest nume pentru a-l memora pe Zhou Yongshun care ştia foarte bine să prepare pâinişoare cu susan extrem de delicioase. "

Locuitorii străduţelor nutresc întotdeauna un ataşament aparte faţă de casele lor vechi şi vecinii lor sinceri, cu care se înţeleg foarte bine. Bătrânul Miao Yiming şi sora sa mai mică, Miao Guiming au amintit:

„Familia noastră s-a mutat în 2003, când a început renovarea străduţei în care locuiam de mult timp. Îmi aduc aminte că tatăl nostru nu a dorit să plece, având relaţii foarte bune cu vecinii săi. După ce plecam dimineaţa la serviciu, tatăl nostru obişnuia să stea de vorbă cu vecinii. Mulţi copii ne vizitau, pe rând, pentru a-l saluta pe tata. "

Acelaşi sentiment faţă de vecini îl are şi Wang Rui, care locuia într-o uliţă.

„În vacanţă sau în weekend, când familia mea sau vecinii renovau casa, vopseau uşile şi ferestrele, mulţi vecini tineri veneau să ne ajute, fără să-i plătim. Singura răsplată, probabil, era masa luată împreună după terminarea lucrărilor, ocazie cu care petreceam. "

Wang Yueming şi-a amintit cum a petrecut vacanţa la bunicul său, care locuia într-o curte ocupată de mai multe familii.

„Mi-am vizitat nu doar bunicul. Am petrecut mult timp la vecinii bunicului meu. Fiecare familie din curte lua masa afară în curte. O dată, nu am avut chef să mănânc colţunaşi din carne preparaţi de bunica mea, am dorit doar Wotou (pâine chinezească din mălai), de la o bunică vecină. Astfel, ea m-a chemat cu drag, să le fiu oaspete. "

Mu Jinming, care a locuit pe străduţa „Podul din piatră", ne-a vorbit despre bunica Che, vechea sa vecină.

„În 1985, bunica Che a dăruit familiei mele o nouă tricicletă pentru ca tatăl meu să meargă la spital cu mama mea, care era grav bolnavă, ori de câte ori era nevoie. Pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de bunica Che, tatăl meu o ducea mereu la plimbare cu tricicleta dăruită de ea. Primul meu salariu a fost de doar 115 yuani. Am cheltuit 65 de yuani să cumpăr o cutie de ceai pentru bunica Che. Însă ea nu a precupeţit să bea, până în ziua în care a decedat acasă, din cauza unei boli acute şi grave".

Tatăl domnului Feng Lijin, care s-a mutat în 2003 de pe vechea uliţă, ca urmare a demolării locuinţelor vechi, a decis să cumpere un apartament în noul cartier, care a fost construit chiar în locul în care era uliţa.

„Am cumpărat în 2005 apartamentul care costa peste 7.000 de yuani. Tatăl a spus că nu a fost scump. Dar se ştie că preţul mediu al apartamentelor de atunci era cuprins între 5.000 şi 6.000 de yuani. Înţeleg perfect că el doreşte să locuiască în locul unde a trăit atâţia ani. Am aflat pe urmă că mulţi foşti vecini ai noştri de pe aceeaşi uliţă au cumpărat apartamente în acest cartier, în ciuda preţurilor mari ".