În acest capitol, Laozi a ilustrat raportul dialectic dintre mare şi mic, vorbind cu precădere despre Dao.

După Laozi, Dao-ul poate fi găsit oriunde. El nu are dorinţe egoiste, lasă lucrurile să urmeze poruncile firii şi nu este stăpân peste toate lucrurile. De aceea poate fi numit „mic". Cu toate acestea, toate lucrurile se ţin de Dao şi de aceea el poate fi numit „mare". „Mic" şi „mare" reprezintă deci două aspecte ale Dao-ului. Lucrurile care se opun, se condiţionează şi se completează reciproc. Dao-ul nu pune stăpânire peste toate lucrurile, nu se crede mare, nu are dorinţa de posedare şi de dominare, ceea ce a dus la preamărirea sa. Aşa e Dao-ul cerului, aşa şi Dao-ul omului.

大道泛兮， Dao-ul cel mare e ca un râu revărsat,

其可左右。 La stânga şi la dreapta curgând bogat.

万物恃之以生 Din Dao cresc lucrurile toate,

而不辞， Toate fiind acceptate,

功成不名有， Săvârşeşte merite făr-a avea mărire.

衣被万物 Acoperă toate lucrurile din fire.

而不为主。 Făr-a fi stăpân pe ele.

可名于小； Poţi a-l numi „Mic" sub stele;

万物归焉 De Dao se ţin lucrurile toate ,

而不为主， Dar stăpân nu se socoate,

可名为大。 Se poate numi deci „Mare".

以其终不自为大，Întrucât în fine nu se crede mare,

故能成其大。 Poate deveni aşadară mare.

                                     Traducere: Xu Wende