În acest capitol, Laozi a ilustrat trăsăturile caracteristice ale Dao-ului care nu are nume şi este cuprins de simplitate.

În concepţia lui Laozi, Dao-ul nu are nume şi este simplu şi tăinuit, fără chip şi imens fără margini. Când Yin-ul şi Yang-ul dintre cer şi pământ se unesc, va cădea dulce rouă. Numele se nasc după apariţia lucrurilor. De cum lucrurile sunt denumite, ele sunt clasificate, fiecare având propria sa delimitare. Delimitările între lucruri sunt stricte şi precise. Fiecare lucru îşi menţine propria natură, ferindu-se de primejdie.

道常无名， Dao-ul n-are nume în a sa eternitate,

朴虽小， Deşi mic, e cuprins de simplitate,

天下莫能臣。 Lumea nu-l poate în supuşenie menţine.

候王若能守之， Dacă duci şi regi pot a-l ţine,

万物将自宾。 Vor aduce toate lucrurile sub stăpânire.

天地相合， Cerul se lasă cu pământu-n unire

以降甘露， Ca dulcea rouă să cadă argintată,

民莫之令而自均。Cernând egal fără ca porunca să fi dată.

始制有名， Lucrurile capătă nume variate,

名亦既有， De cum numele sunt date,

夫亦将知止， Vor cunoaşte delimitare,

知止可以不殆。 Cunoscând-o se poate feri fiecare de ameninţare.

譬道之在天下， Dao-ul domneşte lumea de sub soare,

犹川谷之于江海。Cum ape curg din vale în fluvii şi mare.

Traducere: Xu Wende