În acest capitol, Laozi se pronunţă pentru lăsarea lucrurilor să-şi urmeze cursul firesc, împotriva trecerii de-a sila la acţiune.

După Laozi, în diriguirea ţării, nu trebuie să acţionezi de capul tău, urmărind a satisface doar dorinţe egoiste şi, cu atât mai mult, nu trebuie să acţionezi după bunul tău plac fără a ţine seama de realitate. Lucrurile de sub soare sunt de tot felul: „Unele merg înainte, altele vor urma; unele răsuflă uşurel, altele tare bat, unele rămân tari, altele slabe vor arăta; unele încărcate şi altele descărcate vor fi." Deci ele nu pot fi judecate după acelaşi criteriu, după aceeaşi cerinţă şi, cu atât mai mult, nu trebuie să le porunceşti şi să le interzici după legi crunte. De aceea, înţeleptul nu trebuie să treacă la măsuri extreme şi excesive, ci trebuie să-şi cârmuiască ţara prin nonacţiune.

将欲取天下而为之， Cel care vrea să ia cu forţa sacrul pământ,

吾见其不得已。 Cred că niciodată nu va izbuti.

天下神器， Regatu-i un tărâm sfânt,

不可为也， Câştigat cu forţa nu poate fi,

不可执也。 Cu forţa nu-l poţi ţine neînfrânt.

为者败之， Cel care acţionează-n silă nu va reuşi,

执者失之。 Cel care-l ţine cu forţa va pierde al său regat.

夫物，或行或随, Deci lucrurile, unele merg înainte, altele vor urma,

或嘘或吹, Unele răsuflă uşurel, altele tare bat,

或强或羸， Unele rămân tari, altele slabe vor arăta,

或载或隳。 Unele-ncărcate şi altele descărcate vor fi.

是以圣人去甚， De aceea înţeleptul orice extremă va îndepărta,

去奢去泰。 De lux şi de excese se va feri.

Traducere: Xu Wende