În acest capitol, Laozi a expus principiul diriguirii ţării prin a nu recurge la măsuri extreme, prin a trata poporul cu bunăvoinţă.

După Laozi, un înţelept nu are iubire egoistă şi nici afecţiune egoistă; el nu leapădă pe nimeni şi nu leapădă niciun lucru. Cu alte cuvinte, el trebuie să trateze cu bunăvoinţă şi pe oamenii răuvoitori, pe care trebuie să-i ajute să se corijeze prin persuasiune; el trebuie să trăiască în armonie cu oamenii de rând. Numai o justă rezolvare a acestei probleme va putea duce la o stăpănire adevărată, la esenţa conducerii ţării.

善行，无辙迹； Priceput la mânare, nu laşi urme de roate,

善言，无瑕谪； Bun la vorbire, nu laşi greşeli de exprimare;

善数，不用筹策； Talentat la numărare, nu foloseşti metode de calculare,

善闭，无关楗而不可开；Un bun lacăt fără zăvor la uşă a fi deschis nu poate;

善结，无绳约而不可解。Un bun nod făcut fără sfoare a fi desfăcut nu poate.

是以圣人常善救人， Un înţelept ştie totdeauna să salveze pe om în clipa cea repede,

故无弃人； De aceea pe niciun om n-o să-l lepede;

常善救物， Ştie totdeauna să salveze lucruri periclitate,

故无弃物。 De aceea nu aruncă niciun lucru prin minte.

是谓袭明。 Asta-i o vădită sagacitate.

故善人者不善人之师， De aceea omul bun e dascălul celor cu răutate,

不善人者善人之资。 Omul rău e materialul din care cel bun trage învăţăminte,

不贵其师， Dacă dascălului nu-i dai onoare

不爱其资， Şi materialului nu-i dai preţuire,

虽智大迷， Deşi înţelept, vei cădea în mare buimăcire.

是谓要妙。 Asta-i un secret mare.

Traducere: Xu Wende