În acest capitol, Laozi a expus principiul chibzuinţei şi liniştii, punând accentul pe cultivarea spiritului.

După Laozi, cel care practică Dao-ul trebuie să fie suplu, simplu şi modest. De aceea, chibzuinţa este baza nechibzuinţei şi liniştea este stăpânul nesăbuinţei. Un domnitor cu zece mii de care trebuie să preţuiască puterea de stat în conducerea ţării. Dacă el încalcă Dao-ul cel mare, se compoartă nechibzuit şi nesăbuit, duce o viaţă de lux şi destrăbălată, se dedă după voie la plăceri sexuale şi priveşte cârmuirea treburilor ţării ca un joc de copii, atunci cel puţin va fi indus într-o mare eroare, ba mai mult, îşi va prăpădi ţara, pricinuind grave consecinţe. De aceea Laozi l-a avertizat pe domnitor : Nechibzuit, ţi-i pierde temelia, / Nesăbuit, ţi-i pierde domnia.

重为轻根， Chibzuinţa-i baza nechibzuinţei,

静为躁君。 Liniştea-i stăpânul nesăbuinţei,

是以君子终日行 Stăpânitorul caleaşca-i nu şi-o părăseşte,

不离辎重， Când toată ziua călătoreşte.

虽有荣观， Deşi în aparenţă-i acoperit de glorie aurie,

燕处超然。 Poate oare duce o viaţă tihnită pe vecie.

奈何万乘之主 Cum poate un domnitor cu zece mii de care

而以身轻天下？ Să se poarte uşuratic în a sa guvernare?

轻则失根， Nechibzuit, ţi-i pierde temelia,

躁则失君。 Nesăbuit, ţi-i pierde domnia.

Traducere: Xu Wende