În acest capitol, Laozi se pronunţă împotriva „resturilor de mâncare şi purtărilor de prisos şi inutile", punând accentul pe cultivarea spiritului.

Ca să stai în picioare nu trebuie să stai în vârful picioarelor; ca să mergi departe nu trebuie să mergi cu paşi mari; ca să te remarci nu trebuie să te făleşti; ca să fii strălucit nu trebuie să te socoţi infailibil; ca să ai succese nu trebuie să te făleşti; ca să fii şef nu trebuie să te grozăveşti; căci acestea sunt purtări de prisos şi inutile. Aceste cugetări şi comportări de urmărire a dorinţelor egoiste şi de autoafişare nu corespund cerinţelor Dao-ului de a fi suplu, simplu şi modest. De aceea cei care practică Dao-ul nu se vor proceda astfel.

企者不立， Cel care stă în vârful picioarelor nu se poate ţine neclintit,

跨者不行。 Cel care merge cu paşi mari nu poate tot păşi.

自见者，不明； Cel care-i scurt de vedere luminat nu va fi,

自是者，不彰； Cel care infailibil se socoate nu va fi strălucit,

自伐者，无功； Cel care se făleşte nu va avea succes merituos,

自矜者，不长。 Cel care se împăuneşte şef n-are să devină.

其在道也， În a Dao-ului lumină,

曰：余食赘行， Se poate zice că de resturi de mâncare şi purtări de prisos

物或恶之。 Nici duhuri şi nici zei nu pot suferi defel .

故有道者不处。 De aceea cei de Dao nu se vor purta aşa fel .

Traducere: Xu Wende