În acest capitul, Laozi şi-a expus punctul de vedere, potrivit căruia cel care practică daoismul se deosebeşte de alţii, preţuind cultivarea spiritului.

Între aprobare şi dezaprobare, între bunătate şi răutate există o deosebire, dar al cărei criteriu se schimbă o dată cu transformarea în permanenţă a moravurilor timpului. De ceea ce altora le e frică i-e frică şi lui Laozi, ceea ce este comun tuturor oamenilor. Dar Laozi ţine mult la simplitate, la stăpânire de sine, la integritate, la păstrarea liniştii sufleteşti, la a lua model de la Dao, de la ceea ce este natural. Deci el caută o stare de spirit mai elevată. De fapt, el a stabilit un exemplu pentru cei care practică daoismul .

唯之与阿， Ce distanţă are

相去几何？ Între aprobare şi dezaprobare?

善之与恶， Ce distanţă pare să arate

相去若何？ Între bunătate şi răutate?

人之所畏， De ceea ce altora le-i frică

不可不畏。 Nu poţi să nu-ţi fie frică.

荒兮，其未央哉！ Ce pustietăţi, imense şi fără hotare!

众人熙熙， Mulţimea se lasă plăcerilor desfătătoare,

如享太牢， Precum ghiftuind la ospăţ mare,

如春登台。 Precum suind terasa-n primăvara-ncântătoare.

我独泊兮，其未兆，Numai eu rămân apatic, cu priviri nepăsătoare,

沌沌兮， Inocent şi cu candoare

如婴儿之未孩； Ca un sugar neştiind încă să scoată o zâmbire zglobie;

傫傫兮，若无所归。Penibil ca un hoinar în pribegie.

众人皆有余， Mulţimea are surplusuri peste fire,

而我独若遗。 Ci numai eu n-am nimic lăsat moştenire.

我愚人之心也哉！ Am inima unui om cuprins de stupiditate!

俗人昭昭， Omul vulgar apare-n claritate,

我独昏昏； Numai eu trăiesc în obscuritate.

俗人察察， Omul vulgar are priviri înseninate,

我独闷闷。 Numai eu-s încet la minte şi de cap tare.

众人皆有以， Mulţimea pare de orice în stare,

而我独顽且鄙。 Numai eu par stupid şi lipsit de îndemânare.

我独异于人， De alţii numai eu arăt deosebire,

而贵食母。 Preţuind mama-Dao cu nimb de nemurire.

Traducere: Xu Wende