O piesă a lui Wang Xiaocheng

Qiu – Ce şcoală ai absolvit?

Zhang – Colegiul Profesional din Zibo.

Qiu – Am aflat că la început eraţi peste 30 aici, unde sunt ceilalţi?

Zhang – Da eram. Ei nu s-au putut obişnui să lucreze singuri aşa că am rămas doar noi doi.

Qiu – De cât timp înveţi aici?

Zhang – De doi ani.

Cum de atât de mulţi tineri au renunţat în aceşti doi ani la ocazia de a învăţa de la maeştri atât de buni? Interviul pe care i l-am luat maestrului Wang a început cu această întrebare, care nu-mi dădea pace. Surprinzător, întrebarea nu l-a deranjat pe maestrul Wang. El a spus că preocuparea lui majoră e de fapt pregătirea acestor tineri, pentru a deveni buni artizani.

„Aceasta e întradevăr o mare problemă. În general, absolvenţii facultăţilor de artă nu mai vor să se specializeze în această tehnică decorativă. În oraşul Zibo sunt acum mai puţin de 300 de meşteri în pictura pe pereţii interiori al bolniţelor din sticlă decorativă. Cei mai mulţi sunt foşti absolvenţi ai şcolii profesionale de artă. Sunt convins însă, că dacă studenţi în artă plastică s-ar implica în domeniul sticlei decorative, această ramură artistică ar cunoaşte o dezvoltare puternică. Am discutat această problemă la multe întâlniri tematice şi se pare că preocuparea mea a început să aibă ecou şi la nivelul departamentelor guvernamentale."

Maestrul Wang Xiaocheng ne-a mărturisit că şi alte ramuri ale sticlei decorative din Boshan duc lipsă de ucenici. La fel ca în alte locuri din lume unde se produce sticlă decorativă, astfel de obiecte de artă trebuie arse în cuptoare, iar temperatura din ateliere e de regulă foarte ridicată. M-am gândit că trebuie să fi tare pasionat, să treci peste acest neajuns.