În viziunea lui Laozi, cel mai bun domnitor este cel care arare dă porunci de cârmuire, educă poporul fără a zice un cuvânt. De aceea, norodul nu-i ştie deloc existenţa. Cu toate acestea, poporul îl iubeşte şi îl elogiază, pentru că cuvintele sale sunt demne de încredere. Un stăpânitor nu se bucură de stimă şi consideraţie, pentru că cuvintele sale nu sunt de crezare şi mai trece la acţiuni arbitrare şi nesăbuite.

După Laozi, domnitorul trebuie să-şi preţuiască cuvintele, să spună rareori cuvinte sau să nu zică niciun cuvânt. Dacă el ia cu uşurinţă angajamente fără a fi demn de crezare, atunci mai bine să nu zică niciun cuvânt şi să lase lucrurile să-şi urmeze cursul firesc.

太上， Cel mai bun domnitor

不知有之； Nu-l ştie al său popor.

其次， Pe urmă,

亲而誉之； Vine domnitorul iubit şi elogiat.

其次， Pe urmă,

畏之； Cel stimat.

其次， Mai pe urmă,

侮之。 Cel desconsiderat.

信不足焉， Nu-i destul de demn de crezare

有不信焉。 Sau nu-i defel demn de crezare.

悠兮其貴言。 Dă porunci prea arare,

功成事遂， Când isprăvile-s făcute cu desăvârşire,

百姓皆謂我自然。Tot norodul zice c-asta-i a noastră fire.

Traducere: Xu Wende