„Acest templu este unul tipic al grupului etnic Kejia, fiind totodată şi un edificiu religios cu funcţii de locuinţă. După cum ştiţi, strămoşii noştri au venit aici din centrul Chinei. Ca ramură a naţionalităţii han, religia noastră e daoistă şi respectăm echilibrul Yin şi Yang. La noi fiecare casă este construită în mod simetric, pe o axă liniară. Construcţia pe care o vedeţi aici e una de mare amploare iar ca detaliu, vedeţi că sculpturile din lemn, ceramică, etc. sunt minuţios lucrate."

În satul Bailu sunt peste 30 de temple şi mănăstiri, cu stiluri diferite. O istorie de peste 800 de ani şi-a lăsat însă urmele asupra acestora, unele ziduri prezintă fisuri şi chiar porţiuni prăbuşite, aşa că protejarea satului, considerat „o relicvă vie a culturii grupului etnic Kejia" a devenit o prioritate pentru localnici.

Hu Xurong este de părere că protejarea şi conservarea satului impune investiţii serioase.

„Cea mai mare problemă sunt investiţiile. iar cel mai dificil aspect sunt măsurile de protecţie. Pentru că toate construcţiile au o existenţă de cel puţin două-trei sute de ani. Locuitorii sunt foarte conştienţi de importanţa conservării acestor case, însă puterea lor financiară e limitată. E nevoie ca şi autorităţile guvernamentale, de la diferite niveluri, să se implice."

Binenţeles, şi autorităţile locale şi-au dat seama de importanţa protejării aşezării istorice. Un oficial de la primăria judeţului Gan de care ţine satul Bailu, Li Lei, a arătat că autorităţile locale nu numai că au informat sătenii despre importanţa protejării satului vestigiu istoric, dar a şi aplicat o serie de măsuri-recompensă, încercând să realizeze un sistem combinat de exploatare turistică cu asigurarea protecţiei satului.