秋登万山寄张五

孟浩然

北山白云里，

隐者自怡悦。

相望始登高，

心飞逐鸟灭。

愁因薄暮起，

兴是清秋发。

时见归村人，

沙行渡头歇。

天边树若荠，

江畔舟如月。

何当载酒来，

共醉重阳节。

Urcând în toamnă muntele Wan – către Zhang Wu

Meng Haoran

Pe muntele de nord cununat cu nori de ninsoare,

Pustnic, trăiesc în pace încântătoare.

Ca să te văd urc pe-o înălţime spre seară,

Cu gâsca sălbatică inima-mi spre zare zboară.

Amurgul uşor naşte o vagă întristare,

Toamna limpede trezeşte o poetică murmurare.

Văd când şi când săteni apucând spre sate,

Ei merg pe nisip, popas fac la vad pe-nserate,

În zare arborii se-aseamănă cu mici tulpine,

Barca pe malul râului, cu cornul lunii line.

Se cuvine să urcăm aici cu vinuri mirositoare,

Să ne-mbătăm la Sărbătoarea Dublului Soare*.

* Sărbătoarea Dublului Soare cade în a 9-a zi a celei de-a 9-a luni a calendarului lunar şi se mai numeşte Sărbătoarea Dublului Nouă sau Sărbătoarea Toamnei.

Traducere: Xu Wende