Opera muzicală „Nasrenddin Efendi" vorbeşte despre un tânăr pe numele Keyser, care, de mic copil, îl adoră pe înţeleptul Efendi. Boierul Bay, cunoscând pasiunea tânărului pentru înţelept, îi cere să se dea drept acesta. Un om în vârstă, recunoscut pentru inima lui bună, care e de fapt tocmai Efendi însuşi, îl ajută pe Keyser, să iasă sub încurcătură, îndrumându-l cu înţelepciune cum să-i ajute pe semeni. Sfaturile înţeleptului i-au dat mult încuraj în faţa întrebărilor oamenilor, dezamăgirilor iubitei sale, nemulţumită de jocul în care a intrat el, şi reuşeşte să-i pedepsească în cele din urmă pe boierul Bay cel lacom şi pe prinţul arogant şi să aducă bogăţie şi fericire locuitorilor oraşului său. Mesajul piesei e unul optimist, fiecare dintre noi poate deveni un Efendi, dacă îşi păstrează veselia, inima bună, curajul şi înţelepciunea.

Reuşita operetei depinde în mare măsură şi de realizarea coregrafică , iar cel care a asigurat coregrafia muzicală este tot un tânăr născut în anii '80, Wang Qi. Când producătorul a venit cu ideea, cei doi au format o echipă fără prea mari probleme, fiind pe aceeaşi lungime de undă ca abordare a subiectului. În timp ce producătorul prezenta piesa, pe arii, şi dialoguri, Wang Qi , realiza proiecţia coregrafiei din mers . Aşa a explicat Wang Qi alegerea coregrafiei pentru ilustrarea operei:

„În opinia mea, acest gen muzical este rezultatul epocii industriale. Nu putem spune că este un fel de fast food. Aceasta trebuie să aibă o bună formă de interpretare şi plăcută, atât vizual cât şi auditiv. De aceea m-am gândit ca fiecare scenă să fie fără rupturi,să aibă continuitate. Şi aşa am şi realizat-o."

Deşi Wang Qi a stat 2 ani în Xinjiang şi cunoaşte cât de cât datinile şi obiceiurile din regiune, s-a documentat mult pentru a aduce pe scenă tipicul arhitectonic al locului, inclusiv în înscrieri despre cele 36 de regate ale antichităţii. Wang Qi a văzut câteva lucrări despre arhitectura în stil ialamic la o expoziţie de pictură în ulei a unui artist rus, care i-au oferit o bună sursă de inspiraţie. În cele din urmă, pe scenă putem admira nişte construcţii tipice culturii islamice.