Dar, să ne întoarcem, acum, la povestea iniţială. Cel care ne-o spune este Wu Tongtai. El este folclorist şi responsabil al atelierului de zmeie al familiei Cao. Bărbatul care a trăit în familia Cao şi care e menţionat în poveste, Yu Jinglian, a avut un rol important în stabilirea metodei de confecţionare a zmeielor în atelierul familiei Cao. Acesta fusese servitor în familia Cao. După percheziţionarea locuinţei acesteia, el a plecat şi s-a înrolat în armată. Rănit la un picior pe câmpul de luptă, se întoarce la Beijing, se căsătoreşte şi are patru copii. Însă duce o viaţă foarte grea.

„În anul 18 al împăratului Qianlong (1743), acesta află că Cao Xueqin locuieşte pe muntele apusean al Beijingului, unde scrie romane. Îl găseşte pe Cao Xueqin în a 24-a zi a lunii decembrie, chiar în ajunul Anului Nou Chinezesc. În acea vreme şi Cao Xueqin era necăjit şi sărac, îşi câştiga existenţa din vânzarea lucrărilor caligrafice şi a picturilor".

Când Yu Jinglian a părăsit familia Cao, marele scriitor Cao Xueqin era copil. Aşa că, îl consideră în continuare, micuţul stăpân. Yu Jinglian a venit la Cao Xueqin ca să-i ceară ajutorul. Nu avea cu ce să-şi crească cei patru copii. În timp ce stătea de vorbă cu Cao, Yu Jinglian vede nişte zmeie atârnate pe tavan şi îi spune că acestea se vând bine în oraş. Dacă ar putea vinde câteva zmeie, ar avea bani pentru sărbătoare. Când aude aceste vorbe, Cao Xueqin îi spune că ştie să le facă şi că poate să-i confecţioneze mai multe chiar în acea seară, din hârtii şi bambus, cam tot ce avea în casă. Aşa că a făcut patru zmeie, cu care Yu Jinglian a plecat în oraş în zorii zilei. Pe drum, el se gândea că dacă ar putea vinde cu 1.500 grame de argint (echivalentul a aproximativ 6.000 de yuani) cele patru zmeie, familia lui ar avea bani pentru sărbătoare ca lumea.