秦中感秋寄远上人

孟浩然

一丘尝欲卧，

三径苦无资。

北土非吾愿，

东林怀我师。

黄金燃桂尽，

壮志逐年衰。

日夕凉风至，

闻蝉但益悲。

Trimis în ţinutul Qin la călugărul budist Yuan

Meng Haoran

Tare-aş dori să mă odihnesc pe-o colin-albastră,

De-aş fi în stare să-mi clădesc o casă sihastră.

Să trăiesc în ţara de nord niciodat' n-am dorit,

Mi-e dor de maestrul meu din pădurea de răsărit...

În capitală cheltuiesc aur pe lemn de laur* diafan,

Puteri şi aspiraţii-mi scad an de-an.

La amurg suflul răcoros al serii adie,

Glas de cicadă mi-mple inima de melancolie.

* Alchimiştii credeau că flăcările lemnului de laur topeau aurul. Aici e vorba de costul scump al vieţii din capitală.

Traducere: Xu Wende