宴梅道士山房

孟浩然

林卧愁春尽，

搴帷览物华。

忽逢青鸟使，

邀入赤松家。

金灶初开火，

仙桃正发花。

童颜若可驻，

何惜醉流霞。

Bând în casa din munte a călugărului taoist Mei

Meng Haoran

Trist mă-ntind lâng-un arbore, primăvara-i pe sfârşite,

Ridic perdeaua şi admir peisaje vii şi liniştite.

Deodat' mesager apare pasărea albastră,

Invitat, intru-n coliba „Pinul Roşu"*, sihastră.

În cuptorul de-aur** focul abia fu aprins,

Piersicul magic* * * a-nflori a prins.

De chipu-mi de copil rămâne neschimbat,

Nu regret că de vin straşnic voi fi îmbătat.

* Coliba „Pinul Roşu": locuinţa izolată a magicianului pe care poetul îl compară cu un nemuritor.

** Taoiştii practicau alchimia cu un cuptor de-aur atât pentru transformarea metalelor, cât şi pentru cercetarea elixirului nemuririi.

*** Piersicul magic produce piersici ale nemuririi. Piersicul este în tradiţia chinezilor un simbol al longevităţii.

Traducere: Xu Wende