Cartea Laozi pune accentul pe enunţarea Dao-ului. Prezentul capitol constituie o introducere generală a Dao-ului şi reprezintă programul general al întregii cărţi.

Dao-ul, noţiune filosofică, iniţiată de Laozi, străbate ca firul roşu al gândirii lui Laozi întreaga carte. După Laozi, Dao-ul este un sistem deosebit de subtil şi profund şi are o conotaţie foarte bogată şi largă. Omul nu poate cunoaşte Dao-ul din născare, ci poate căpăta o anumită cunoaştere şi percepere a Dao-ului prin cercetarea şi cunoaşterea sa numai după naştere. Dar cercetarea necesită un proces de evoluare treptată, căci cunoaşterea este subiectivă, expunerea nu este sistematică şi tălmăcirea este limitată.

Pentru a dobândi o deplină şi desăvărşită stâpănire autentică a Dao-ului, mai necesită un lung şi neîntrerupt proces de cercetare. De aceea spunem că „Dao-ul ce poate fi exprimat / Nu-i Dao-ul etern neschimbat."

De asemenea, întrucât Dao-ul nu are la origine vreun nume, oamenii i-au dat în silă numele de Dao. Această denumire se bazează pe o anumită trăsătură caracteristică a Dao-lui. Dar oricum ai face, n-ai putea să-l rezumi la o simplă conotaţie, la o simplă denotaţie, la o simplă stare de spirit, la o simplă însuşire. De aceea spunem că „Numele-i ce poate fi numit, / Nu-i numele etern denumit."