O vorbă bătânească spune că din cele 36 de stratageme, a da bir cu fugiţii este una din cele mai bune. Prin urmare, în cazul în care oastea inamică este foarte puternică şi oastea ta nu prea are şansă la victorie şi riscă chiar să suferă o înfrângere dezastruoasă, retragerea reprezintă cea mai bună soluţie care va permite ca oastea ta să-şi păstreze capacitatea de luptă. Deci, dacă nu există alte soluţii mai bune, a da bir cu fugiţii este o tactică bună, deşi în aparenţă nu onorabilă.

În colecţia «Cele 36 de stratageme» s-a făcut o comparaţie între acele soluţii ce pot fi aplicate de o oaste slabă ca să nu fie decimată. Una este să capituleze, pierzându-şi totul. A doua este să încheie acordul de pace cu inamicul, cu şansa de a-ţi opri ceva din ce ai. Şi a treia, să-ţi retragi oastea, ca să-i păstrezi capacitatea de luptă. Aceasta din urmă îţi poate păstra posibilitatea de a înfrânge inamicul în viitor. Dar retragerea de oaste trebuie să aibă loc în momentul potrivit şi să se desfăşoare ordonat, fără ca inamicul să afle.

Potrivit consemnărilor istorice, în secolul al 13, statul Jin din nordul Chinei a pornit un război împotriva statului Song din sudul ţării. În cursul unei bătălii purtate cu oastea statului Jin, trupele statului Song conduse de Bi Zaiyu au întâmpinat mari probleme cu logistica şi au intrat în impas. În situaţia critică, Bi a decis ca trupele sale să se evacueze din oraşul păzit de ele, ca să poată fi păstrată capacitatea acestora de luptă. Lui îi era însă teama că în cursul retragerii, oastea statului Jin va lansa atacul şi rezultatul va fi dezastruos. El a găsit în cele din urmă o soluţie. Conform ordinului, ostaşii săi au înălţat pe ziduri rânduri şi rânduri de drapele, au legat nişte oi pe stâlpi lăsând picioarele acestora din faţă să atingă tobele instalate jos. Speriate, oile au început să bată din răsputeri tobele cu copite, precum bat ostaşii în semn de lansare a unui atac. În acest moment, trupele conduse de Bi Zaiyu au ieşit pe furiş din oraş şi au fugit. A fost prea târziu să lanseze atacul oastea inamică până când şi-a dat seama că a fost păcălită.

Comandanţii de oşti precum Bi Zaiyu pot fi apreciaţi ca luptătorii precepuţi să aplică stratagema « a da bir cu fugiţii ». În conflictele politice şi militare, în cazul în care aceştia nu pot să controleze situaţia, ştie când şi cum să se ferească de confruntarea directă cu rivalii deşi riscă să fie calificaţi drept oameni laşi. Pentru ei, merită să facă pas înapoi dacă îşi poate păstra forţa, câştiga timpul şi găsi momentul oportun pentru câştigarea victoriei.