Stimaţi ascultători, Yao şi Shun au fost doi împăraţi dintre cele mai vechi poveşti ale Chinei. Timp de peste două milenii, savanţii chinezi din toate vremurile au vorbit şi vorbesc mereu de aceşti doi, care marchează începutul istoriei antice a Chinei. În poveştile şi consemnările istorice din China, cele legate de Yao şi Shun ocupă un loc important, care au avut o mare influenţă asupra culturii tradiţionale chineze. În ediţia de azi a rubricii Cultura chineză, vă facem cunoştinţă cu aceste două personaje.

Yao a fost principele unui trib din ultima perioadă a societăţii primitive a Chinei. Se spune în poveşti că Yao a fost urmaşul împăratului Huangdi care este considerat drept strămoşul naţiunii chineze. Yao a fost înţelept şi inimos, fiind respectat de populaţie. La 16 ani a fost desemnat în funcţia de şef al unui trib ce trăia în localitatea Baoding, provincia Hebei de astăzi. El a unit triburile din localiltate, a respins invaziile străine şi a fost numit ulterior împăratul Yao.

Împăratul Yao a acordat o atenţie deosebită dezvoltării agriculturii, a acţionat pentru coordonarea raporturilor între diferite triburi. El a creat un sistem social din prima civilizaţie a naţiunii chineze, triburile primitive trecându-se la primele formaţiuni statale. A perfecţionat sistemul de aranjamente de familie şi rudenie, stabilind ca între familii de neam nu se pot căsători. Împăratul Yao a împărţit ţara în 9 districte şi a trimis demnitari să domnească, astfel că toate localităţile s-au dezvoltat în mod echilibrat, armonios şi oamenii aveau un trai liniştit.

Împăratul Yao a domnit timp de 70 de ani. La desemnarea moştenitorului său, el a adoptat o strategie de alegere în funcţie de calităţi, cerând demnitarilor să desemneze persoane cu calităţi nobile. Astfel, a fost ales din rândul ţăranilor săraci un om pe nume de Shun care întrunea toate calităţile necesare. După 3 ani de analiză, Yao i-a cedat tronul.

După ce Shun a urcat pe tron, a moştenit şi dezvoltat politica democraţiei, elaborând reguli de politeţe şi codul penal, a numit o serie de demnitari care să conducă afacerile politice, economice, juridice şi în domeniul educaţiei, meşteşugăria şi muzica, dar a elaborat totodată şi metodele de examinare pentru demnitari.

Shun a acţionat pentru dezvoltarea producţiei, pentru săparea puţurilor şi a canalelor de irigaţie, a îmmănuncheat persoanele talentate. În perioada domniei sale, agricultura şi tehnica industrială au cunoscut o puternică dezvoltare. În administrarea treburilor statului, Shun a procedat la educaţie prin comportament personal şi moral, a încercat atât bucuriile, cât şi necazurile înpreună cu populaţia. În epoca împăratului Shun, poporul era politicos şi avea o viaţă materială şi spirituală mulţumitoare. Era aşadar o perioadă prosperă pe plan politic, economic şi artistic. În ce priveşte alegerea moştenitorului, Shun a pus pe primul plan calităţile persoanle, la fel ca predecesorul său Yao, şi i-a cedat tronul lui Yu, care a avut merite deosebite în efectuarea unor lucrări hidrotehnice.

În istoria milenară a feudalismului chinez, tronul era moştenit de fiul împăratului. Dar Yao şi Shun nu au cedat tronul urmaşilor lor, ci persoanelor cu calităţile deosebite. De mii de ani, maniera celor doi împăraţi de a alege moştenitori în funcţie de calităţile morale a fost apreciat din generaţie în generaţie. Numeroase poveşti şi basme despre Yao şi Shun constituie importante materiale pentru cercetarea culturii străvechi a Chinei.

Cu aceasta am încheiat ediţia de azi a rubricii Cultura chineză. Realizatorul şi prezentatorul Luo Dongquan vă mulţumeşte pentru atenţie.