160901stiinta

Toată lumea doreşte să aibă parte de longevitate. Cum ştim dacă o persoană are această şansă. Rezultatele studiilor făcute de cercetători americani şi britanici dezvăluie trei semne ale longevităţii, adică frecvenţa cardiacă mică, capacitate pulmonară mare şi putere în mâini. Gândiţi-vă la acestea şi modificaţi adecvat modul de viaţă pentru a atinge cerinţele, astfel calitatea vieţii va fi îmbunătăţită şi viaţa va fi prelungită.

Numărul bătăilor inimii pe minut al oamenilor este afectat de sistemul nervos autonom şi umoare. De pildă, când sunteţi excitat, frecvenţa cardiacă este mai mare, şi când sunteţi liniştiţi, frecvenţa cardică se va diminua. Un mare număr de cercetări cardiace au dovedit că persoanele cu frecvenţa cardiacă în repaus mai mare se confruntă cu pericolul mai mare al bolilor cardiovasculare şi cu mortalitatea mai mare. În unele cercecări a fost studiată relaţia dintre frecvenţa cardiacă şi durata de viaţă a vârstnicilor. Rezultatul a arătat că procentul de a trăi peste 85 de ani la bărbaţii cu frecvenţa cardică de peste 80 bătăi pe minut este cu o jumătate mai mică decât la cei cu mai puţin de 60 bătăi ale inimii pe minut. Frecvenţa cardiacă constituie un indice important pentru prevestirea longevităţii bărbaţilor, însă nu este eficientă pentru femeile în vârstă.

Frecvenţa cardiacă în repaus între 50-65 de bătăi pe minut (38-50 bătăi pe minut în somn) constituie un simbol al inimii sănătoase. Bărbaţii în vârstă pot încerca câteva metode pentru ca frecvenţa cardiacă în repaus să se menţină în jurul a 60 bătăi pe minut. Prima este de a face mereu exerciţii fizice. În timpul exerciţiilor fizice, frecvenţa cardiacă se accelerează, însă funcţiile cardiace sunt exercitate, astfel frecvenţa cardiacă în repaus va încetini. A doua metodă o constituie menţinerea greutăţii corporale adecvate. Grăsimea duce la agravarea sarcinii inimii şi accelerarea frecvenţei cardiace, ca atare persoanele obeze trebuie să acorde atenţie participării la exerciţii fizice şi reglării alimentaţiei. A treia metodă este abandonarea fumatului şi limitarea consumului de alcool, deoarece atât fumatul cât şi consumul de băuturi alcoolice pot determina accelerarea frecvenţei cardiace.

Capacitatea pulmonară se referă la volumul general al aerului expirat cu eforturi maxime după o inspiraţie profundă. Cercetătorii de la Colegiul de Medicină al Universităţii Boston au descoperit după 30 ani de cercetări că durata de viaţă poate fi prevestită prin capacitatea vitală. Aceasta este strâns legată de funcţiile tuturor sistemelor corpului uman şi capacitatea metabolismului. Dacă capacitatea vitală scade, slăbesc şi funcţiile organelor.

Capacitatea pulmonară poate fi ridicată prin trei căi. Prima este persistarea în exerciţii fizice. Odată cu creşterea intensităţii exerciţiilor fizice, pentru a satisface cererea metabolismului, corpul uman trebuie să consume mai mult oxigen şi să elimine mai mult dioxid de carbon. Astfel, respiraţiile vor fi mai profunde şi rapide, ventilaţia pulmonară va fi mai mare, fibrele muşchilor ca şi forţă motrice pentru ventilaţia pulmonară vor deveni mai puternici şi capacitatea pulmonară va fi îmbunătăţită. Pentru mărirea capacităţii pulmonare, puteţi alege înotul, alergarea înceată, mersul pe bicicletă cu viteză mare, patinajul pe role, urcarea pe munţi, gimnastică, badminton, baschetbal, fotbal, box Taiji ş.a. Timpul potrivit este între 20 şi 30 de minute. A doua este efectuarea zilnică a exerciţiilor de întindere a pieptului pentru creşterea puterii muşchilor de la piept şi mărirea capacităţii cutiei toracice şi aprofundarea respiraţiei. A treia este aplicarea metodei de reglare a respiraţiei. În aerul proaspăt, inspiraţi 4-5 secunde pentru ca plămânii să fie plini de oxigen, apoi expiraţi încet cu gura. Faceţi exerciţii 5-8 minute. În plus, suflatul baloanelor şi lumânărilor contribuie la creşterea capacităţii vitale. Indiferent ce metodă alegeţi, trebuie să persistaţi în ea pe termen lung.

După 40 de ani de cercetare făcute asupra 6.000 de bărbaţi, cercetătorii americani au aflat că puterea de a prinde cu mâinile reflectă nu numai puterea mâinilor, dar şi calitatea fizică a unui om. Un raport publicat de renumita revistă medicală BMJ arată că mortalitatea vârstnicilor cu puterea de a prinde cu mâinile cea mai mică este cu 67% mai ridicată decât la cei cu puterea de prindere cea mai mare. Pentru oamenii în vârstă, puterea de prindere poate reflecta sensibil nivelul de îmbătrânire a corpului.

Pentru creşterea puterii de a prinde cu mâinile, dispozitivul hand gripper este o bună opţiune. Exerciţiile cu haltere, tracţiunile la bară şi alte exerciţii de putere contribuie la consolidarea forţei membrelor superioare. Exerciţiile de badminton, tenis ş.a. ajută încheieturile de la mână şi degete să fie mai flexibile. Folosirea complexă a acestor metode va duce la dezvoltarea corpului şi a puterii de a prinde a mâinilor. De obicei se fac exerciţii cu o singură mână, însă experţii recomandă să se lucreze simultan cu ambele mâini pentru stimularea sistemului nervos, menţinerea echilibrului corpului şi îmbunătăţirea coordonării corpului.