Virusul Zika transmis în principal prin intermediul ţânţarilor Aedes Aegypti a izbucnit în Brazilia şi se răspândeşte acum în mai multe ţări europene şi americane. Prevenirea virusului a stârnit supoziţii pe scară largă în lume. Conform relatării mass mediei britanice, din punct de vedere al criticilor, în spatele răspândirii viruşilor, vinovatul ar putea fi ţânţarul transgenic pus în natură în anul 2012.

Bun găsit, stimaţi ascultători, la o nouă ediţie a rubricii Ştiinţă, învăţământ şi sănătate la RCI. La microfon, Li Xin. Dragi prieteni, în urma răspândirii virusului Ebola şi epidemiei sindromului repirator din Orientul Mijlociu, virusul Zika a atras atenţia întregii lumi. În Brazilia, ţara cu cea mai gravă situaţie epidemică, 200.000 de militari au fost trimişi la răspândirea informaţiilor legate cu prevenirea virusului. În acelaşi timp, în Columbia, 5.000 de femei însărcinate au fost infectate, conform autorităţilor locale. Atunci, prietenii noştri, să discutăm astăzi despre acest virus.

Virusul Zika a fost observat pentru prima dată în anul 1947. Numele virusului vine din limba ugandeză, ce înseamnă „buruiană". Acest virus este ruda apropiată a viruşilor encefalită japoneză, Dengue şi West Nile. Se transmite între oameni şi animale prin intermediul muşcăturii ţânţarului Aedes. Referitor la izbucnirea virusului, există încă mai mulţi factori instabili. Dar, viruşii au fost transmişi în peste 20 de ţări din America Centrală şi din America de Sud, în scurt timp. De ce virusul se transmite cu rapiditate? În America Latină se găsesc mulţi ţânţari Aedes Aegypti, în timp ce nimeni din aceste regiuni nu are imunitate asupra virusului. De asemenea, excursiile oamenilor de pe mapamond au ajutat la răspândirea virusului. Virusul a fost dus dintr-un oraş în altul, dintr-o ţară în alta.

Virusul Zika se transmite în principal prin intermediul ţânţarilor. Dar nu toate tipurile de ţânţari transmit acest virus, cu excepţia ţânţarului Aedes Aegypti, care se află în America sau în mai multe zone tropice.

Perioada de incubaţie a virusului Zika este între 3 – 12 zile. De obicei, aproximativ o cincime din persoanele infectate se patogenezează, dar nu are nevoie de tratament deosebit. Manifestările clinice ale virusului sunt asemănătoare cu Dengue şi Chikungunya, cu simptome de febră scăzută, mâncărime, eritem, durere la încheieturi, dureri musculare şi conjunctivită fără suburaţie. Infectarea cu acest virus nu este mortală. De obicei, simptomele sunt relativ uşoare şi durează câteva zile până la o săptămână. Oamenii vor avea imunitate pe tot parcursul vieţii după infectare. Dar, ne îngrijorează faptul că în Brazilia, se observă creşterea numărului de afectare a cazurilor de microcefalie neonatală. Începând din a doua jumătate a anului 2015, au fost raportate în această ţară 4.000 de cazuri de microcefalie neonatală. Mame ale unor cazuri au avut simptome de febră sau eritem. Tocmai din această cauză, oamenii suspectă eventualele legături ale virusului Zika cu microcefalia neonatală. Se mai informează că virusul se transmite pe calea sângelui sau sexuală.

Cum să prevenim infectarea cu virusul Zika? Sunt cam aceleaşi metode cu cele ale prevenirii virusului Dengue. Adică, eradicarea ţânţarilor şi evitarea muşcăturii de ţânţari. Dacă faceţi o excursie în zonele cu răspândire a virusului, trebuie neapărat să preveniţi muşcăturile de ţânţari. Iar femeile însărcinate este mai bine să nu se deplaseze în aceste zone. Până în prezent, Brazilia, Columbia, El Salvador, Mexic, Panama şi alte ţări, în total 22, se înregistrează cu riscul cel mai mare de afectare a virusului Zika.

În ultimii ani, ameninţările epidemiilor asupra oamenilor nu s-au redus, ci s-au agravat. Gripa H1N1 s-a răspândit în toată lumea numai în câteva luni. Cazurile de Sindrom Respirator din Orientul Mijlociu au fost raportate în 16 ţări din afara Orientului Mijlociu şi s-a înregistrat grav în Coreea de Sud. De asemenea, epidemia Ebola, care a existat de zeci de ani în Africa, s-a agravat în anul 2013 în Guineea, apoi s-a răspândit în doi ani în alte regiuni, a ajuns chiar în SUA, Marea Britanie şi Spania.

Izbucnirea şi răspândirea epidemiilor în sfera mondială este cauzată în principal de caracteristica acestora a zoonozei. Datorită faptului că oamenii respectă armonia omenirii cu natura în procesul dezvoltării economice şi sociale, unele boli ale animalelor vor fi mai uşor să fie transmise oamenilor. Răspândirea epidemiei este fără graniţă. În era noastră a globalizării cu circulaţie mare de persoane şi mărfuri, globul pământesc a devenit un sat. Putem ajunge în scurt timp în oricare localitate de pe mapamond. De aceea, şi viruşii au şansa să ajungă în diferite ţări şi regiuni. Viruşii au intrat şi aceştia în era globalizării. Oamenii se confruntă cu probleme mai spinoase.

Cu acestea, stimaţi ascultători, am încheiat Ştiinţă, învăţământ şi sănătate de astăzi. Realizatoarea şi prezentatoarea Li Xin vă mulţumeşte pentru atenţie! La revedere!