Senilitatea reprezintă un proces biologic necesar şi spontan odată cu trecerea timpului. Este un fenomen natural complicat şi care respectă legile naturii. În domeniul fiziologiei, senilitatea este o istorie a evoluţiei individuale începând de la zigot şi până la îmbătrânire. Din punctul de vedere al patologiei, senilitatea înseamnă declinul reacţiei de stres şi a reacţiei imune, înseamnă leziuni, infecţie, subnutriţie, tulburări metabolice sau efecte cauzate de consumul nepotrivit al medicamentelor. Conform specialiştilor, senilitatea înseamnă că persoanele nu se mai interesează de lucruri noi, se rup de lume şi le place să-şi amintească de timpurile trecute.

Bun găsit, stimaţi ascultători, la o nouă ediţie a rubricii Ştiinţă, învăţământ şi sănătate la RCI. La microfon, Li Xin. Dragi prieteni, dacă nemurirea este un vis al omenirii, atunci o viaţă cât mai lungă, de 100 sau chiar 200 de ani, ar fi posibil să se realizeze. Medicina moderă şi tehnologia inteligentă se dezvoltă într-un ritm rapid şi explorează neîntrerupt în domeniul vieţii. Acestea ne-au adus posibilitatea să năzuim la nemurire.

Ce este moartea? Moartea a fost definită, în istorie, ca un stop cardiac şi respirator. Resuscitarea cardio-pulmonară a agitat, însă, fundamentul definiţiei. Definiţia morţii care este acceptată, în general, de societatea de astăzi, este dispariţia cognitivă permanentă. Aceasta se manifestă, de obicei, prin moartea corticală, dovedită prin dispariţia undelor cerebrale. Omenirea există datorită activităţilor cu gândire avansată, cu premise de abilităţi cognitive corticale. De aceea, dispariţia abilităţii cognitive marchează un proces ireversibil în viaţa unei persoane, de la naştere până la moarte.

Substanţa senilităţii este un proces de declin al sistemelor şi organelor omeneşti. Rezultatul final al senilităţii va fi moartea, cu inactivitatea inimii, plămânilor şi creierului. Performanţele senilităţii includ apariţia ridurilor, cocoşarea, mişcarea înceată şi altele. De obicei, mediul şi modul de viaţă, starea spirituală şi factorii genetici au influenţă asupra procesului de îmbătrănire.

Pe mapamond, se înregistrează zilnic aproximativ 150.000 de morţi şi două treimi dintre aceştia au legătură cu senilitatea. Din acest punct de vedere, amânarea îmbătrânirii este o cale principală în prelungirea vieţii şi creşterea calităţii acesteia. Pentru realizarea obiectivului, oamenii de ştiinţă au gândit o abordare diferită. De exemplu, să injecteze în celule preparate farmaceutice care contribuie la activarea acestora, să fabrice noi organe prin imprimare tridimensională (3D), ca să înlocuiască organele îmbătrânite sau cu leziuni. Câştigătorul premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din anul 2009, Elizabeth H. Blackburn, Carol W.Greider şi Jack W.Szostak au descoperit faptul că telomeresul controlează viaţa celulelor. De aceea, prin extinderea telomerilor s-ar putea realiza reîntinerirea. Recent, compania Google a anunţat că va investi în anul 2015, 425 milioane de dolari americani pentru studii privind tinereţea veşnică. Fondatorul Google Ventures, Bill Maris, care a studiat neurologia, consideră că nimic nu este imposibil. Organele omeneşti pot fi înlocuite de maşini, pentru ca oamenii să scape de limitări proprii şi să trăiască mai mult.

O altă presupunere îndrăzneaţă este transplantul de cap. Când funcţiile organelor se degradează şi este inevitabilă „moartea" corpului, să transplantăm capul pe un nou corp, ca să continuăm personalitatea pe baza memoriei şi a emoţiei. De fapt, deşi tehnologia transplantului de organe se maturizează, există încă mari dificultăţi în ce priveşte transplantul de cap, deoarece capul, legat cu măduva, construieşte sistemul nervos central al corpului omenesc. Odată ce sistemul este tăiat, acesta nu va mai regenera.

Pentru realizarea presupunerii, un neurolog italian a găsit o metodă, prin care terminalele măduvei donatorului şi nervii creierului acceptorului să fie răsucite, apoi să fie clătit locul răsucit cu polietilen glicol, un fel de agent de fuziune celulară sau să injecteze celule stem care au capacitate de reînnoire, până când se leagă măduva cu creierul. Până în prezent, transplantul are drept scop să ofere un nou corp pacienţilor afectaţi de atrofie musculară. Odată cu progresele obţinute în transplantul de cap şi în tehnologia de clonare, reîntoarcerea la tinereţe ar fi posibilă.

Stimaţi ascultători, aţi ascultat emisiunea Ştiinţă, învăţământ şi sănătate la RCI. Astăzi am vorbit despre senilitate, un proces natural în viaţa fiecăruia dintre noi. Oamenii de ştiinţă încearcă să realizeze reîntoarecerea la tinereţe. Dar, pentru în momentul de faţă, obiceiurile potrivite, măsurile de îngrijire a sănătăţii, sportul şi dispoziţia bună reprezintă abordările cele mai realiste în încetinirea procesului de îmbătrânire.

Cu aceste detalii, realizatoarea şi prezentatoarea Li Xin, vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte tinereţe veşnică. O seară bună!