Boala Parkinson este o afecţiune degenerativă a sistemului nervos. Aceasta apare, de obicei, în rândul persoanelor de vârstă mijlocie şi a celor mai vârstnici şi se manifestă, în principal, după vârsta de 60 de ani. Simptomele sunt exprimate prin mişcări lente, tremurul mâinilor, picioarelor sau a altor părţi ale corpului şi prezenţa gesturilor rigide. Cum este şi firesc, ne punem o serie de întrebări: ce fel de boală este Parkinson, ce costuri are aceasta, cum să o observăm în perioada precoce, cum să o tratăm şi cum să o prevenim?

Bun găsit, stimaţi ascultători, la o nouă ediţie a rubricii Ştiinţă, învăţământ şi sănătate la RCI. La microfon Li Xin. Astăzi, îl invităm pe doctorul neurochirurg, Zhang Baoguo, să ne ofere explicaţii despre această afecţiune.

Muhammad Ali a fost considerat cel mai mare boxer din lume. Când a apărut, în anul 1996, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice la Atlanta, ţinea în mână torţa olimpică, dar mâna şi capul îi tremurau. Din acel moment, numele bolii Parkinson începea să fie cunoscut peste tot în lume. Datele statistice arată că pacienţii de Parkinson au depăşit cifra de patru milioane pe mapamond, dintre care aproximativ 1,7 milioane sunt chinezi. Un procent de 1% din cei diagnosticaţi cu această boală, au vârsta de peste 55 de ani.

Specialistul arată că Parkinson este o boală cronică şi se manifestă, de obicei, după vârsta de 60 de ani. Dar, în ultimii ani, există o tendinţă de scădere a vârstei persoanelor la care se manifestă boala. Această boală nu poate fi vindecată complet. Observată timpuriu şi tratată la timp, cu o medicaţie potrivită, pacienţii au şansa să trăiască o viaţă relativ normală. Atitudinea optimistă, o viaţă sănătoasă cu plimbări sau exerciţii de Taiji sunt în favoarea vindecării.

Simptomele în perioada precoce ale bolii Parkinson sunt uşor de confundat cu cele ale bolii Alzheimer. Parkinson face parte din categoria bolilor cu tulburări neurologice, prezentând simptome de tulburare involuntară a mâinilor, capului sau buzelor în starea staţionară, cu rigiditatea musculară, mişcări lente şi greutate la echilibrul corpului, sau mai grav, pierderea capacităţii de concentrare.

Cercetările ştiinţifice arată că leziunea bolii Parkinson se găseşte în creier, în mezencefal. Celulele nervoase afectate sunt situate într-o zonă numită substantia nigra, care sintetizează dopamina ce permite controlarea mişcărilor. Când acest tip de celule nervoase mor, în proporţie de peste 80%, simptomele Parkinson încep să se manifeste. Până astăzi, cauza idiopatică a bolii Parkinson nu este cunoscută. De obicei, aceasta este legată de înaintarea în vârstă, de motive ereditare şi cele ale mediului înconjurător. Din păcate, nu există o abordare radicală faţă de Parkinson. Dar fără tratarea la timp, existenţa pacienţilor se va scurta semnificativ. Şi în perioada de mai târziu, pacienţii pot avea complicaţii de pneumonie sau infecţii ale tractului urinar din cauza ţintuitului la pat pe o perioadă îndelungată.

Specialiştii ne amintesc faptul că diagnostigarea bolii Parkinson ar fi uşor greşită, pentru că simptomele iniţiale, precum mişcările lente, pierderea memoriei, seamănă foarte mult cu cele ale bolii Alzheimer. De aceea, dacă se observă tremurul membrelor şi mişcările lente, trebuie mers imediat la medic. Deşi această boală nu poate fi vindecată complet, intervenţia timpurie va ajuta pacienţii să aibă o viaţă relativ normală.

Din 100 de pacienţi afectaţi de Parkinson, 10 pacienţi au sub 40 de ani. Boala Parkinson începe să afecteze din ce în ce mai mult tinerii. Acest lucru ar putea fi cauzat de factorii genetici, poluare, infecţii, medicamente sau substanţe chimice.

Datorită imposibilităţii de vindecare completă, pacienţii Parkinson au nevoie de medicaţie pe tot parcursul vieţii. În acest parcurs îndelungat, mai bine de jumătate dintre pacienţi prezintă simptome de depresie. Pe de o parte, pacienţii se gândesc că nu se vor mai vindeca, pe de altă parte, dopamina contribuie la buna dispoziţie, iar reducerea nivelului de dopamină în creier va afecta cu siguranţă dispoziţia pacientului.

Specialiştii spun că Parkinson nu este o boală acută ce ameninţă viaţa noastră. Medicii au timp suficient pentru a realiza un plan de tratare a bolii. De aceea, ajustarea dispoziţiei pacienţilor este foarte importantă.

Nutriţia joacă un rol important în sănătatea bolnavilor de Parkinson. Specialiştii propun următoarele principii pentru dieta alimentară:

1. Să se mănânce mai mult cereale integrale, legume şi fructe. Un pahar de lapte sau iaurt înainte de culcare este foarte bun pentru sănătate.

2. Consumul mare de fasole, care are un conţinut bogat de levodopa naturală şi care contribuie la prelungirea eficacităţii medicamentelor de levodopa.

3. Controlarea aportului de proteine. Consumul de carne nu poate depăşi 50 de grame pe zi. E mai bine să se mănânce, în timpul mesei de seară, carne slabă, peşte şi legume, evitând alimentele cu multă grăsime, pentru că aceasta va afecta absorbirea medicamentelor levodopa.

4. Consumul zilnic de ceai verde şi cafea poate reduce simptomele Parkinson, contribuind la întârzierea progresării bolii.

5. Exerciţiile fizice favorizează tratamentul bolii. Sportul este un factor fundamental care contribuie la sporirea elasticităţii musculare, dar se evită sporturile intense.

Stimaţi ascultători, privitor la boala Parkinson, mai avem mult de discutat. Deşi nu poate fi vindecată complet, putem face ceva pentru o viaţă cât mai normală, numai că trebuie să respectăm sfaturile medicilor şi specialiştilor şi să avem încredere în propria noastră persoană.

Cu aceste precizări, am încheiat ediţia de astăzi a rubricii Ştiinţă, învăţământ şi sănătate la RCI. Realizatoarea şi prezentatoarea Li Xin vă mulţumeşte pentru atenţie! La revedere!