Există însă şi o serie de factori care favorizează automedicaţia, printre care se numără: accesul facil la numeroase informaţii medicale, în special pe Internet, frica de medic, evitarea cheltuielilor legate de consultaţii, ipohondria, vânzarea tot mai permisivă de medicamente fără reţetă. Obiectul automedicaţiei îl face şi acele produse farmaceutice care se eliberează fără prescripţie medicală, între care cele pentru răceli, analgezicele, vitaminele şi mineralele, hepato-protectoarele, cele pentru problemele circulaţiei periferice sau pentru probleme cutanate, dar şi cele pentru diverse afecţiuni digestive.

O problemă importantă este faptul şi că automedicatia implică multe riscuri, de care trebuie să se ţină cont în mod corect. Deseori, automedicaţia înseamnă şi abuz de medicamente. Cea mai cunoscută situaţie, în acest sens, este cea a antibioticelor. Chiar dacă este interzisă prin lege vânzarea acestora fără reţeta de la medic, românii profită încă de pe faptul că farmaciile le pot vinde, în doze de urgenţă. Aşadar, fără discernamânt, ele se consumă chiar şi în cazul infecţiilor virale, când nu au efect, iar rezultatele pot duce la distrugerea florei intestinale, slăbirea imunităţii şi creşterea rezistenţei bacteriilor la antibiotice. Aşa se întâmplă că atunci cand apar situaţii medicale, în care sunt cu adevărat necesare, medicamentele nu mai facă faţă infecţiilor.

Trebuie ştiut de asemenea că orice medicament are potenţiale efecte secundare. Statisticile demonstrează că, în aproximativ 80% din situaţiile de automedicaţie, persoanele care şi-au procurat diverse medicamente nu au informaţii referitoare la posibilele efecte adverse ale acestora. Problema poate fi însă cu atât mai mare atunci când aceste medicamente intră în combinaţie cu altă medicaţie, care le amplifică efectele sau când pot interacţiona nedorit între ele. În lipsa unor cunoştiinţe medicale, se pot ignora chiar efectele adverse ale unor medicamente sau ale unor posibile combinaţii de medicamente, consecinţele poutând fi foarte grave, mai ales când apar la pacienţii cu vârste înaintate. Apoi, unele persoane pot pierde din vedere numărul pastilelor administrate putând apărea intoxicaţiile medicamentoase, cu antiinflamatoare şi antialgice, care vor avea efect nefast asupra persoanei care le ingurgitează. Totodată, automedicaţia poate afecta punerea corectă a unui diagnostic. De exemplu, tratarea problemelor digestive fără consult medical poate ingreuna diagnosticarea unui ulcer stomacal sau a altor afecţiuni digestive, uneori severe.

Toate acestea arată clar că automedicaţia rămâne o problemă ce poate fi gestionată numai cu responsabilitate. Trebuie înţeles că automedicaţia implică riscul de a se administra un tratament nepotrivit, în lipsa unui consult medical adecvat. Dat fiind faptul că folosirea abuzivă de medicamente este condiţionată şi de o serie de factori psihologici, sociali, dar şi economici, se inţelege că prevenirea acestei stări de lucru trebuie să aducă în discuţie o mai bună informare a populaţiei, dar şi necesitatea educării permanente a farmaciştilor şi medicilor.

Dragi prieteni, aţi ascultat emisiunea "Şiinţă, învăţământ şi sănătate" la RCI. Astăzi am vorbit despre automedicaţie, o problemă care ne afectează mult sănătatea. La încheierea rubricii, îi multumim doamnei doctor Liana Monica Deac, care ne-a prezentat o serie de informaţii şi sugestii despre aceste obiceiuri periculoase. Vă propunem să luaţi medicamente numai după consultarea unui medic, evitând automedicaţia. Aici, realizatoarea şi prezentoare, Li Xin, vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte o seară plăcută. La revedere!