A fost odată un anume Zhang Guaiya care era prefectul ţinutului Congyang. Pe vremea aceea, în localitatea cârmuită de el, exista un fenomen vicios, şi anume: oştenii puteau să nu se supună ordinului dat de comandant; iar slujbaşii ajungeau deseori să-i insulte pe dregători. Zhang Guaiya s-a gândit să găsească un prilej pentru a îânlătura asemenea climat cât se poate de periculos.

Într-o zi, pe când Zhang făcea o inspecţie în incinta reşedinţei sale, a văzut la un moment dat un slujbaş ieşind hoţeşte din visterie. Prefectul l-a oprit şi l-a întrebat ce făcea acolo. Slujbaşul părea încurcat şi, anchetat de pprefect, a scos din tulpanul lui, o monedă, pe care a recunoscut că o furase din visterie.

Zhang Guiaiya l-a dus pe slujbaş în sala de judecată şi, în semn de pedepsire, a ordonat să i se dea 20 de lovituri. Cel prins asupra faptului nu se împăca deloc cu pedeapsa şi se oţărâ către prefect:

„Ce mare rău am făcut dacă am luat din visterie un bănuţ? Atâta zarvă pentru un fleac! Doar atâta poţi: să mă baţi! Dacă dumneata eşti aşa de grozav, taie-mi capul! Îndrăzneşti ori ba?"

Văzând că un slujbaş mărunt a îndrăznit să-l înfrunte, prefectul a luat pensula şi a scris repede un verdict, în care se spunea printre altele:

„O zi, o monedă furată, o mie de zile, o mie de monede furate. Cu timpul, chiar şi o frânghie poate ferestrui lemnul, iar o picătură poate străpunge piatra!"

După ce a terminat de scris, prefectul Zhang Guaiya, aruncând pensula şi punând mâna pe o sabia, l-a executat personal pe slujbaşul cel obraznic.

Vorbele prefectului Zhang au devenit un proverb în chineză, „Cu timpul, picătura poate străpunge piatra", care sugerează cât de important este să se înăbuşe răul în faşă. Altfel, urmările vor fi cum le spune şi proverbul românesc: „Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou". În În zilele noastre însă, proverbul chinezesc este folosit mai ales pentru a arăta că stăruinţa poate duce la realizarea unui lucru imposibil de înfăptuit la prima vedere.