„O iarnă lungă a trecut. Când adierea domoale a primăverii a bătut din nou, ultima frunză veștejită a fratelui meu copac a căzut. Oamenii au apărut cu un fierăstrău. Ei discutau şi gesticulau în fața lui. Offf, știu, știu, știu ce o să facă oamenii. Nu, nu îl pot pierde. Nu îl pot pierde pentru a doua oară! Știu, de data aceasta, el nu a murit. Când oamenii au mers să monteze cablurile electrice, nu vă puteți imagina ce am făcut! Am înaintat un pas! Este, adevărat, am înaintat un pas!"